2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SNOPI, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop.

SNOPI, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop.

snopi [At: URECHE, L. 175 / V: (pop) zn~ / Pzi: ~pesc / E: snop] 1 vt (Reg) A strânge și a lega în snopi (1). 2 vt A bate foarte rău Si: a stâlci, a bumbăci (3), a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvînta, (pop) a stopși, (îrg) a tărbăci, (reg) a otânji, a toropi2, a melestui, (fam) a burduși (2), a cotonogi (10). 3 vt (Înv) A trânti la pămînt. 4 vt (Înv) A masacra într-o bătălie. 5 vt (Ban) A tăia carne în bucățele. 6 vr (Rar) A se extenua din cauza unei munci grele. 7 vr (Reg) A se zbate pentru a scăpa.

SNOPI, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Regional, rar) A strînge și a lega cerealele în snopi, a face snopi. (Absol.) Foaie verde sălcioară, Cît ține ziua de vară, Cete de flăcăi muncesc, Cîrduri de fete snopesc. TEODORESCU, P. P. 311. 2. (Uneori determinat prin «în bătaie» sau «în bătăi») A bate foarte rău, a bate strașnic pe cineva. Știa că, dacă pun mîna pe el, îl snopesc în bătăi. CAMIL PETRESCU, O. I 18. Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tatăl său îl cam snopea cînd se supăra, porni tîndălind devale pe uliță. REBREANU, R. II 29. Alții le snopeau [pe femei] și mi ți le striveau sub genunchi ca pe niște alte alea. ISPIRESCU, U. 53. ♦ Refl. (Neobișnuit) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele). Cine poate să știe cîți snopi am aruncat... M-am snopit, dar nu simțeam nimic. PREDA, Î. 22. 3. (Învechit) A culca la pămînt, a doborî, a trînti. Îl sucește ca p-un pui de găină, îl snopește de pămînt și rădică sabia să îi zboare capul. GORJAN, H. I 26. 4. (Învechit) A masacra, a măcelări. Ion-vodă fu barbar, snopind pe musulmani. HASDEU, I. V. 105.

A SNOPI ~esc tranz. 1) rar (cereale) A lega în snopi. 2) pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a făcălui; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a toropi. /Din snop

A SE SNOPI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /Din snop

snopì v. 1. a face snopi; 2. a bate rău: snopi și sdrobi oștile BĂLC.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ.

snop [At: PO 127/12 / V: (pop) zn~ / Pl: ~i, (rar) ~uri sn / E: vsl снопъ] 1 sm Legătură de tulpini de plante subțiri, în general de plante păioase secerate, dispuse paralel Si: (reg) mătrăcală. 2 sm (Reg; îs) ~ul (cel ori) de deasupra sau (cel din ori de pe) vârf sau din vârf Snopul (1) de grâu care se pune pieziș, în vârful unei clăi sau grămezi de snopi (1), formând o apărătoare de ploaie Si: (reg) măgar, popă2. 3 av (Reg; îe) A adormi ~ A adormi brusc. 4 av (Îe) A lega ~ A lega foarte strâns. 5 sm Buchet (de flori). 6 sm Tufă. 7 sm (Pan) Grup restrâns de obiecte de același fel. 7 sm (Fig; pan) Grup restrâns de elemente de același fel care constituie o unitate, o selecție etc. Si: mănunchi. 8 sm (Pan) Grup de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată Si: fascicul, mănunchi, (rar) sul. 9 sm (Spc; șîs ~ de gloanțe, ~ de schije) Totalitatea gloanțelor, a alicelor sau a schijelor trase deodată cu o armă.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură de tulpini de plante subțiri (mai ales de grîu sau de alte cereale secerate), făcută din mai multe mănunchiuri. Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie... Lung duduie mașina, cresc piramizi de paie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Dar la holdă! Arde soare! Fetele secerătoare Rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. ◊ Fig. Vîntul ieși suspinînd, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute și trecu înainte. SADOVEANU, O. III 144. Bistrița... zvîrle în snopi argintii valurile-i spumate. RUSSO, O. 104. 2. Nume dat unui grup de lucruri de același fel, care formează un mănunchi, o legătură. Aduceau o bancă mare și grea de stejar, un snop uriaș de vergi de vișin opărite cu apă sărată și o legătură de frînghii. CONTEMPORANUL, III 622. Ea venea dintr-o livadă Și la sînu-i de zăpadă Purta snopi de floricele. ALECSANDRI, O. 107. Își dă în lături mantaua și arată un snop de chei ce îi spînzură la brîu. NEGRUZZI, S. III 270. ◊ (În metafore și comparații) Strejile se rădicară, vegherea se desființă... armele se așezară snopi. ODOBESCU, S. I 172. – Pl. și: (rar) snopuri (EMINESCU, O. I 44).

SNOP ~i m. 1) Legătură făcută din mănunchiuri de cereale (sau de alte plante cu tulpina înaltă). ~ de grâu. 2) Mănunchi de obiecte de același fel (de formă lungă și subțire). ~ de vergele. ◊ A lega ~ a lega foarte strâns. ~ de raze fascicul de raze. /<sl. snopu

snop m. mănunchiu de fân sau de cereale: mai mulți mănunchi fac un snop. [Slav. SNOPŬ, mănunchiu]. ║ adv. țeapăn: a lega snop.

snop și znop m. (vsl. snopŭ, sîrb. bg. rus. pol. snop). Legătură (mănunchĭ) de cereale (grîŭ, orz, ovăs) de vre-o 20-30 de centimetrĭ în diametru. Fig. A lega snop, a lega țeapăn un om.

snopésc și zn- v. tr. (d. snop). Fig. Iron. Bat strașnic: l-a bătut de l-a snopit, l-a snopit în bătaĭe. V. coșesc, stîlcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

snopi (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopesc, 3 sg. snopește, imperf. 1 snopeam; conj. prez. 1 sg. să snopesc, 3 să snopească

snopi (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopesc, imperf. 3 sg. snopea; conj. prez. 3 să snopească

snopi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopesc, imperf. 3 sg. snopea; conj. prez. 3 sg. și pl. snopească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SNOPI vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi.

SNOPI vb. a stâlci, (pop.) a stropși, (înv. și reg.) a tărbăci, (reg.) a o tânji, a toropi, (Transilv.) a melestui, (fam.) a burduși, a cotonogi, (fig.) a bumbăci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvânta. (L-a ~ în bătaie.)

SNOPI vb. a stîlci, (pop.) a stropși, (înv. și reg.) a tărbăci, (reg.) a otînji, a toropi, (Transilv.) a melestui, (fam.) a burduși, a cotonogi, (fig.) a bumbăci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvînta. (L-a ~ în bătaie.)

snopi vb. v. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. STÎRPI.

SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală. (~ de grâu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.)

SNOP s. 1. (reg.) mătrăca(~ de grîu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

snop (-puri), s. m. – Legătură de cereale sau de iarbă. – Var. znop și der. Sl. snopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 72), cf. bg., sb., slov., ceh., pol., rus. snop.Der. snopi, vb. (a face snopi; a bate, a lovi); snopeală, s. f. (bătaie, chelfăneală); snopitură, s. f. (umflătură în urma unei lovituri).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

snopi, snopesc v. t. a bate tare de tot

Intrare: snopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • snopi
  • snopire
  • snopit
  • snopitu‑
  • snopind
  • snopindu‑
singular plural
  • snopește
  • snopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • snopesc
(să)
  • snopesc
  • snopeam
  • snopii
  • snopisem
a II-a (tu)
  • snopești
(să)
  • snopești
  • snopeai
  • snopiși
  • snopiseși
a III-a (el, ea)
  • snopește
(să)
  • snopească
  • snopea
  • snopi
  • snopise
plural I (noi)
  • snopim
(să)
  • snopim
  • snopeam
  • snopirăm
  • snopiserăm
  • snopisem
a II-a (voi)
  • snopiți
(să)
  • snopiți
  • snopeați
  • snopirăți
  • snopiserăți
  • snopiseți
a III-a (ei, ele)
  • snopesc
(să)
  • snopească
  • snopeau
  • snopi
  • snopiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • znopi
  • znopire
  • znopit
  • znopitu‑
  • znopind
  • znopindu‑
singular plural
  • znopește
  • znopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • znopesc
(să)
  • znopesc
  • znopeam
  • znopii
  • znopisem
a II-a (tu)
  • znopești
(să)
  • znopești
  • znopeai
  • znopiși
  • znopiseși
a III-a (el, ea)
  • znopește
(să)
  • znopească
  • znopea
  • znopi
  • znopise
plural I (noi)
  • znopim
(să)
  • znopim
  • znopeam
  • znopirăm
  • znopiserăm
  • znopisem
a II-a (voi)
  • znopiți
(să)
  • znopiți
  • znopeați
  • znopirăți
  • znopiserăți
  • znopiseți
a III-a (ei, ele)
  • znopesc
(să)
  • znopească
  • znopeau
  • znopi
  • znopiseră
Intrare: snop
snop1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • snop
  • snopul
  • snopu‑
plural
  • snopi
  • snopii
genitiv-dativ singular
  • snop
  • snopului
plural
  • snopi
  • snopilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znop
  • znopul
  • znopu‑
plural
  • znopi
  • znopii
genitiv-dativ singular
  • znop
  • znopului
plural
  • znopi
  • znopilor
vocativ singular
plural
snop2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • snop
  • snopul
  • snopu‑
plural
  • snopuri
  • snopurile
genitiv-dativ singular
  • snop
  • snopului
plural
  • snopuri
  • snopurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

snopi, snopescverb

  • 1. regional A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote (și) absolut Foaie verde sălcioară, Cît ține ziua de vară, Cete de flăcăi muncesc, Cîrduri de fete snopesc. TEODORESCU, P. P. 311. DLRLC
  • 2. figurat familiar A bate foarte rău pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Știa că, dacă pun mîna pe el, îl snopesc în bătăi. CAMIL PETRESCU, O. I 18. DLRLC
    • format_quote Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tatăl său îl cam snopea cînd se supăra, porni tîndălind devale pe uliță. REBREANU, R. II 29. DLRLC
    • format_quote Alții le snopeau [pe femei] și mi ți le striveau sub genunchi ca pe niște alte alea. ISPIRESCU, U. 53. DLRLC
    • 2.1. reflexiv rar A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine poate să știe cîți snopi am aruncat... M-am snopit, dar nu simțeam nimic. PREDA, Î. 22. DLRLC
    • 2.2. reflexiv A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). NODEX
  • 3. învechit A culca la pământ. DLRLC
    • format_quote Îl sucește ca p-un pui de găină, îl snopește de pămînt și rădică sabia să îi zboare capul. GORJAN, H. I 26. DLRLC
  • 4. învechit Masacra, măcelări. DLRLC
    • format_quote Ion-vodă fu barbar, snopind pe musulmani. HASDEU, I. V. 105. DLRLC
etimologie:
  • snop DEX '09 DEX '98 NODEX

snop, snopisubstantiv masculin

  • 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie... Lung duduie mașina, cresc piramizi de paie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. DLRLC
    • format_quote Dar la holdă! Arde soare! Fetele secerătoare Rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul ieși suspinînd, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute și trecu înainte. SADOVEANU, O. III 144. DLRLC
    • format_quote figurat Bistrița... zvîrle în snopi argintii valurile-i spumate. RUSSO, O. 104. DLRLC
  • 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Aduceau o bancă mare și grea de stejar, un snop uriaș de vergi de vișin opărite cu apă sărată și o legătură de frînghii. CONTEMPORANUL, III 622. DLRLC
    • format_quote Ea venea dintr-o livadă Și la sînu-i de zăpadă Purta snopi de floricele. ALECSANDRI, O. 107. DLRLC
    • format_quote Își dă în lături mantaua și arată un snop de chei ce îi spînzură la brîu. NEGRUZZI, S. III 270. DLRLC
    • format_quote (În metafore și comparații) Strejile se rădicară, vegherea se desființă... armele se așezară snopi. ODOBESCU, S. I 172. DLRLC
    • 2.1. figurat Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. DEX '09 DEX '98 NODEX
      sinonime: fascicul
    • chat_bubble A lega snop = a lega foarte strâns. NODEX
  • 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.