snopi [At: URECHE, L. 175 / V: (pop) zn~ / Pzi: ~pesc / E: snop] 1 vt (Reg) A strânge și a lega în snopi (1). 2 vt A bate foarte rău Si: a stâlci, a bumbăci (3), a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvînta, (pop) a stopși, (îrg) a tărbăci, (reg) a otânji, a toropi², a melestui, (fam) a burduși (2), a cotonogi (10). 3 vt (Înv) A trânti la pămînt. 4 vt (Înv) A masacra într-o bătălie. 5 vt (Ban) A tăia carne în bucățele. 6 vr (Rar) A se extenua din cauza unei munci grele. 7 vr (Reg) A se zbate pentru a scăpa.

SNOPI, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Regional, rar) A strînge și a lega cerealele în snopi, a face snopi. (Absol.) Foaie verde sălcioară, Cît ține ziua de vară, Cete de flăcăi muncesc, Cîrduri de fete snopesc. TEODORESCU, P. P. 311. 2. (Uneori determinat prin «în bătaie» sau «în bătăi») A bate foarte rău, a bate strașnic pe cineva. Știa că, dacă pun mîna pe el, îl snopesc în bătăi. CAMIL PETRESCU, O. I 18. Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tatăl său îl cam snopea cînd se supăra, porni tîndălind devale pe uliță. REBREANU, R. II 29. Alții le snopeau [pe femei] și mi ți le striveau sub genunchi ca pe niște alte alea. ISPIRESCU, U. 53. ♦ Refl. (Neobișnuit) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele). Cine poate să știe cîți snopi am aruncat... M-am snopit, dar nu simțeam nimic. PREDA, Î. 22. 3. (Învechit) A culca la pămînt, a doborî, a trînti. Îl sucește ca p-un pui de găină, îl snopește de pămînt și rădică sabia să îi zboare capul. GORJAN, H. I 26. 4. (Învechit) A masacra, a măcelări. Ion-vodă fu barbar, snopind pe musulmani. HASDEU, I. V. 105.

A SNOPI ~esc tranz. 1) rar (cereale) A lega în snopi. 2) pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a făcălui; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a toropi. /Din snop

A SE SNOPI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /Din snop

snopì v. 1. a face snopi; 2. a bate rău: snopi și sdrobi oștile BĂLC.

snop [At: PO 127/12 / V: (pop) zn~ / Pl: ~i, (rar) ~uri sn / E: vsl снопъ] 1 sm Legătură de tulpini de plante subțiri, în general de plante păioase secerate, dispuse paralel Si: (reg) mătrăcală. 2 sm (Reg; îs) ~ul (cel ori) de deasupra sau (cel din ori de pe) vârf sau din vârf Snopul (1) de grâu care se pune pieziș, în vârful unei clăi sau grămezi de snopi (1), formând o apărătoare de ploaie Si: (reg) măgar, popă². 3 av (Reg; îe) A adormi ~ A adormi brusc. 4 av (Îe) A lega ~ A lega foarte strâns. 5 sm Buchet (de flori). 6 sm Tufă. 7 sm (Pan) Grup restrâns de obiecte de același fel. 7 sm (Fig; pan) Grup restrâns de elemente de același fel care constituie o unitate, o selecție etc. Si: mănunchi. 8 sm (Pan) Grup de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată Si: fascicul, mănunchi, (rar) sul. 9 sm (Spc; șîs ~ de gloanțe, ~ de schije) Totalitatea gloanțelor, a alicelor sau a schijelor trase deodată cu o armă.

znop sm vz snop

znopi v vz snopi

znop s.m. v. snop.

znopi vb. IV. v. snopi.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură de tulpini de plante subțiri (mai ales de grîu sau de alte cereale secerate), făcută din mai multe mănunchiuri. Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie... Lung duduie mașina, cresc piramizi de paie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Dar la holdă! Arde soare! Fetele secerătoare Rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. ◊ Fig. Vîntul ieși suspinînd, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute și trecu înainte. SADOVEANU, O. III 144. Bistrița... zvîrle în snopi argintii valurile-i spumate. RUSSO, O. 104. 2. Nume dat unui grup de lucruri de același fel, care formează un mănunchi, o legătură. Aduceau o bancă mare și grea de stejar, un snop uriaș de vergi de vișin opărite cu apă sărată și o legătură de frînghii. CONTEMPORANUL, III 622. Ea venea dintr-o livadă Și la sînu-i de zăpadă Purta snopi de floricele. ALECSANDRI, O. 107. Își dă în lături mantaua și arată un snop de chei ce îi spînzură la brîu. NEGRUZZI, S. III 270. ◊ (În metafore și comparații) Strejile se rădicară, vegherea se desființă... armele se așezară snopi. ODOBESCU, S. I 172. – Pl. și: (rar) snopuri (EMINESCU, O. I 44).

SNOP ~i m. 1) Legătură făcută din mănunchiuri de cereale (sau de alte plante cu tulpina înaltă). ~ de grâu. 2) Mănunchi de obiecte de același fel (de formă lungă și subțire). ~ de vergele. ◊ A lega ~ a lega foarte strâns. ~ de raze fascicul de raze. /<sl. snopu

snop m. mănunchiu de fân sau de cereale: mai mulți mănunchi fac un snop. [Slav. SNOPŬ, mănunchiu]. ║ adv. țeapăn: a lega snop.

snop și znop m. (vsl. snopŭ, sîrb. bg. rus. pol. snop). Legătură (mănunchĭ) de cereale (grîŭ, orz, ovăs) de vre-o 20-30 de centimetrĭ în diametru. Fig. A lega snop, a lega țeapăn un om.

snopésc și zn- v. tr. (d. snop). Fig. Iron. Bat strașnic: l-a bătut de l-a snopit, l-a snopit în bătaĭe. V. coșesc, stîlcesc.

znop-, V. snop-.

snopi (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopesc, 3 sg. snopește, imperf. 1 snopeam; conj. prez. 1 sg. să snopesc, 3 să snopească

snopi (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopesc, imperf. 3 sg. snopea; conj. prez. 3 să snopească

snopi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopesc, imperf. 3 sg. snopea; conj. prez. 3 sg. și pl. snopească

snopi

snop s. m., pl. snopi

snop s. m., pl. snopi

snop s. m. pl. snopi

snop

snop, -pi.

SNOPI vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi.

SNOPI vb. a stâlci, (pop.) a stropși, (înv. și reg.) a tărbăci, (reg.) a o tânji, a toropi, (Transilv.) a melestui, (fam.) a burduși, a cotonogi, (fig.) a bumbăci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvânta. (L-a ~ în bătaie.)

SNOPI vb. a stîlci, (pop.) a stropși, (înv. și reg.) a tărbăci, (reg.) a otînji, a toropi, (Transilv.) a melestui, (fam.) a burduși, a cotonogi, (fig.) a bumbăci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvînta. (L-a ~ în bătaie.)

snopi vb. v. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. STÎRPI.

SNOP s. v. legătură.

SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală. (~ de grâu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.)

snop s. v. LEGĂTURĂ.

SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală (~ de grîu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.)

snop (-puri), s. m. – Legătură de cereale sau de iarbă. – Var. znop și der. Sl. snopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 72), cf. bg., sb., slov., ceh., pol., rus. snop. – Der. snopi, vb. (a face snopi; a bate, a lovi); snopeală, s. f. (bătaie, chelfăneală); snopitură, s. f. (umflătură în urma unei lovituri).

snopi, snopesc v. t. a bate tare de tot