spor² [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120^r/21 / V: șp~ / Pl: ~uri / E: vsl споръ, cf bg спор] 1 Progres treptat și ușor. 2 Capacitate de acțiune într-o unitate de timp Si: randament. 3-4 (Îljv) Cu ~ Cu mare randament. 5-6 (Îal) Rapid. 7-8 (Îljv) Fără ~ Fără randament. 9-10 (Îal) Încet. 11-12 (Îal) Puțin. 13-14 (Pex; îal) Fără un rezultat favorabil. 15 (Înv; îlav) În ~i Progresiv. 16 (Îe) A avea ~ A realiza mult în timp scurt. 17 (Îrg) Bunăstare. 18 (Îrg) Abundență. 19 (Îrg; pex) Câștig (5). 20 (Îe) A lua (cuiva) ~ul A împiedica pe cineva să progreseze. 21 (Îae) A aduce (cuiva) ghinion. 22 (Îe) A lua ~ul vacilor A provoca sterilitate la vaci. 23 (Îe) A face (sau a da) ~ A progresa. 24 (Îae) A prospera. 25 (Bot; reg; îc) ~ul casei Scaiul dracului (Eryngium campestre). 26 Creștere a numărului, a cantității etc. Si: mărire, majorare. 27 (Ccr) Ceea ce reprezintă o creștere a numărului, a cantității etc. 28 (Pop; îe) A avea (sau a da ori a prinde etc.) ~ la vorbă (sau la limbă) A vorbi mult Si: a flecări. 29 (Pop; îae) A fi bine dispus.

spor¹ sm [At: BARASCH, B. 228/8 / Pl: ~i / E: fr spore] 1 (Bot) Organ microscopic de înmulțire și răspândire, caracteristic organismelor vegetale, format pe cale sexuată și asexuată. 2 (Zlg) Germen al protozoarelor sporozoare, rezultat al unui proces sexual, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile.

SPOR², (3) sporuri, s. n. 1. Înaintare (în lucru), progres. Iar dacă razele de soare Printre șindrile facu-și cale, Văd sporul pînzei de păianjen Și-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20. Mașinile... făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească și cîte brațe inutile puteau să înlăture. ANGHEL, PR. 84. Bătrînul să uita mîngăiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic, repede. Au umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un pisc unde se legănau fînațuri înflorite. SADOVEANU, N. P. 143. Mergeau cu spor mai cu samă noaptea. id. O. I 127. Fără spor = fără randament; puțin, încet. ◊ Expr. A avea spor (la ceva) = a realiza, a produce mult, în timp (relativ) scurt. Lucra mult și era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. V. ROM. noiembrie 1953, 34. Să aveți la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141. Beutor și prădător Și la lucru n-are spor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185. Spor la lucru (sau la muncă), formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. [Flăcăii trec] dînd un «noroc bun» și un «spor la lucru». SEVASTOS, N. 2. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, cîștig. Ghiță... are și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi rîde inima cînd își vede sporul [din casă]. SLAVICI, O. I 145. ◊ Expr. (Rar) A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine. Muncea... de-i trecea nădușelile, și ca să dea și ei în spor, ba. ISPIRESCU, L. 174. 3. Creștere, mărire; adaos, surplus, majorare, supliment. Tu, Harnav, cu asprime de grijă vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167. (Cu pronunțare regională) Milioane trebuie iarăși a se duce de unde au venit, ba încă și cu un spori de dobînzi. RUSSO, S. 159.

SPOR¹, spori, s. m. Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare.

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspîndire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămînță].

SPOR¹ s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)

SPOR² ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore

SPOR¹ ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort; reușită; succes; izbândă. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obține repede și ușor rezultate frumoase. Fără ~ fără randament; încet. ~ la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. /<sl. sporu

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.

spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva acțiunea, a-l reduce la neputință (aluziune la babele vrăjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, fără spor; 3. mărire, înmulțire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [Slav. SPORŬ, uger; metaforă pastorală (cf. mană)].

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.

1) spor a., pl. urĭ (vsl. sporŭ, uger; bg. spor, abundanță). Creștere, augment: spor de veniturĭ, de forțe. Cu spor, fără spor, cu cîștig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ĭute și bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu maĭ dea lapte (făcînd farmece, după credința poporuluĭ). V. mană.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

spoar sn vz șpor²

spori¹ [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208^v/9 / Pzi: ~resc / Cj și: 2 (înv) să spori / E: bg споря] 1-2 vir (Îvp) A progresa în lucru. 3 vi (Înv) A prospera. 4 vi (Îrg) A se grăbi (la drum, la mers). 5 vt (Înv) A împinge. 6 vt (Înv) A îmboldi. 7-8 vti, (rar) vr (Cu sens cantitativ) A (se) face mai mare Si: a crește (22). 9-10 vti, (rar) vr (Spc) A crește ca număr Si: a se înmulți, (înv) a (se) prostichi², (reg) a scări Vz majora, multiplica, ridica, rotunji, suplimenta. 11-12 vti, (rar) vr (Cu sens dimensional; adesea cumulează și ideea de cantitate) A (se) face mai mare¹ Si: a crește (16), a (se) extinde (1-2), a (se) lărgi, a (se) mări¹. 13 vr (Îvr; d. ființe) A crește (2). 14-15 vti, (rar) vr (Cu sens intensiv) A face să devină sau a deveni mai puternic Si: a se accentua (3), a (se) adânci (3), a (se) amplifica (1), a crește (20), a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înteți, a (se) mări¹. 16 vi (Înv) A ajuta (1). 17 vi (Înv) A prii¹. 18 vt A învinge.

sporo- [At: DN³ / V: ~ri- / E: fr, it sporo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Spor¹. 2 Referitor la spori¹.

șpoar sn vz șpor²

șpor² sn [At: DLR / V: (reg) spoar, sp~, ~oar / Pl: ~uri, (reg) ~ure, ~oare / E: mg spór] (Reg) 1 Sobă prevăzută cu plită. 2 (Prc) Plită zidită.

șpor¹ sm [At: CONTEMPORANUL II, 244 / V: (reg) ~n, șpur / Pl: ~i / E: ger Sporn (dai Spor) cf rs шпора] (Reg) 1 Pinten (la cizmă). 2 (Îe) A atinge (pe cineva) cu ~ii A jigni (pe cineva) cu vorbe înțepătoare.

șporn sm vz șpor¹

șpur² sm vz șpor¹

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

ȘPOR, șpori, s. m. (Regional, mai ales la pl.) Pinteni pe care îi poartă călăreții pentru a îndemna calul.

SPORI- v. sporo-.

SPORO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „spor”, „(referitor la) spori”. [Var. spori-. / < fr., it. sporo-, cf. gr. spora – sămînță].

SPORI- elem. spor²(o)-.

SPOR²(O)-/SPORI-, -SPOR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)

șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten.

spor² (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. sporuri

spor¹ (organ microscopic, germene al unor protozoare) s. m., pl. spori

spor² (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. sporuri

spor¹ (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori

spor (bot., zool.) s. m., pl. spori

spor (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. sporuri

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

șpor s. m., pl. șpori

SPOR s. v. abundență, belșug, beneficiu, bogăție, bunăstare, câștig, îmbelșugare, îndestulare, prisos, profit, prosperitate, venit.

SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea ~ la lucru.)

SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la o retribuție.) 2. randament. (Nu avea ~ la lucru.)

spor s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BENEFICIU. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CÎȘTIG. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. PROFIT. PROSPERITATE. VENIT.

SPORIUL-CASEI s. v. scaiul-dracului.

ȘPOR s. v. pinten, sobă.

sporiul-casei s. v. SCAIUL-DRACULUI.

șpor s. v. PINTEN. SOBĂ.

spor (-ruri), s. n. – 1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).

SPOR-, v. SPORO-. □ ~ange (v. -ange), s. m., organ în formă de sac în care se formează și se dezvoltă sporii plantelor criptogame; sin. sporangiu; ~angiu (v. -angiu), s. n., sporange*; ~angiocarp (v. angio-, v. -carp), s. n., formațiune caracteristică unor grupe de plante inferioare care închide în interiorul său mai mulți sporangi; ~angiofor (v. angio-, v. -for), s. m., suport care poartă sporangele; ~angiosor (v. angio-, v. -sor), s. m., grup de sporangi prezenți la alge; ~angiospor (v. angio-, v. -spor), s. m., spor endogen format într-un sporange sferic, fiind susținut de un sporangiofor.

-SPOR „sămînță, spor, conidie”. ◊ gr. spora „sămînță” > fr. -spore, germ. id., engl. id. > rom. -spor.

șpor, șporuri, s.n. – (reg.) Sobă cu plită: „Ptiroștele fierb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria, 2001: 23). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din magh. spór (MDA) < germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu, 2005).

șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptiroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005).

SPORI- „spor”. ◊ gr. spora „sămînță” > fr. spori-, engl. id. > rom. spori-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține sau care poartă spori; ~par (v. -par), adj., care produce spori.

SPORO- „semințe, spori, germinație”. ◊ gr. spora „grăunte, sămînță” > fr. sporo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. sporo-. □ ~biont (v. -biont), s. n., sporofit*; ~blast (v. -blast), s. n., celulă care dă naștere celulei-mame sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Organ capsular care conține și care protejează sporii. 2. Membrana protectoare a sporilor pteridofitelor; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Stadiu larvar din evoluția unor trematode. 2. (La unele plante inferioare) Formațiune chistică veziculară care conține spori unisexuați; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule ale țesutului sporogen care produc sporii în urma diviziunii reducționale; sin. celula-mamă a sporului; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., ramură sporiferă, prezentă la alge; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care diseminarea se face prin spori; ~dermă (v. -dermă), s. f., înveliș extern al sporilor; ~dochiu (v. -dochiu), s. n., grupare de conidiofori și de conidii în formă de perniță, prezentă la unele ciuperci; ~filă (v. -fil₂), s. f., frunză fertilă pe care se formează sporangele, prezentă la pteridofite; ~fit (v. -fit), s. n., faza diploidă din ciclul vital al plantelor purtătoare de spori; sin. sporobiont; ~fitic (v. -fitic), adj., care produce spori și alternează cu generația sexuată; ~for (v. -for), adj., s. m., 1. s. m., Corp de fructificație pedicelat, care formează spori, prezent la ciuperci. 2. s. m., Tal ramificat cu spori. 3. adj., Care poartă spori; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de producere a sporilor fără contopirea gameților; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce spori; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și maturare a sporilor; ~gon (v. -gon₁), s. m., organ rezultat după fecundarea oosferei din arhegon prin divizarea oului sau a zigotului; ~gonie (v. -gonie), s. f., mod de înmulțire asexuată prin spori; ~gramă (v. -gramă), s. f., dispunere a sporilor pe o bucată de hîrtie, care însoțește ierbarele micologice; ~id (v. -id), adj., asemănător cu sporii; sin. sporomorf; ~morf (v. -morf), adj., sporoid*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă a sporului; ~stazie (v. -stazie), s. f., inhibare a germinației sporilor de către substanțele elaborate de propria cultură; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., înveliș celular al fructificației; ~tecă (v. -tecă), s. f., capsulă purtătoare de spori; ~trih (v. -trih), s. m., gen de ciuperci din clasa hifomicetelor, cuprinzînd unele specii parazite pentru om; ~trofofilă (v. trofo-, v. -fil₂), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de protozoare parazite cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; ~zoid (v. -zoid), s. m., spor ciliat mobil, format în sporangele algelor și fungilor; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul de reproducere la plantele inferioare.

SPOR² (< sl.) s. n. 1. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment. S. migratoriu = diferența dintre numărul persoanelor venite și cele plecate definitiv dintr-o țară, reg., localit. într-un anumit interval (de obicei un an) raportată la numărul total de locuitori; se exprimă în valori relative (‰). S. natural = diferența dintre numărul născuților vii și numărul deceselor într-un anumit interval de timp (de obice un an) raportat la numărul de locuitori; se exprimă în valori relative (‰). Poate fi pozitiv sau negativ (dacă numărul deceselor din anul respectiv îl depășește pe cel al nașterilor). Prin însumarea cu s. migratoriu indică rata de creștere a populației respective. ♦ (La pl.) Sume de bani plătite angajaților peste salariul tarifar, pentru vechime în muncă, condiții grele de muncă, ore suplimentare, muncă de noapte etc. ◊ Loc. Cu spor = repede, spornic. Fără spor = puțin, încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp scurt, a fi operativ. Spor la lucru! = urare adresată cuiva care merge la serviciu. 2. Belșug, prosperitate; câștig, folos.

SPOR¹ (< fr. {i}; {s} gr. spora „sămânță”) s.m. Germen (în general unicelular și haploid) care se poate transforma într-un organism individual, fără ca în prealabil să fuzioneze cu o altă celulă reproducătoare. S. sunt produși de unele plante verzi, de ciuperci, bacterii și de unele protozoare (sporozoare). La plantele care prezintă alternanță de generații s. sunt formați de generația sporofitică și dau naștere generației gametofitice. Generația sporofitică este dominantă la licopodiacee, ecvisetacee și ferigi; la mușchi sporofitul este reprezentat de capsula cu spori. S. de rezistență = s. cu perete gros, capabil să supraviețuiască în condiții extrem de nefavorabile. Este întâlnit la bacterii, ciuperci microscopice, protozoare. Termenul este folosit adesea și pentru zigoți (rezultați din fuziunea a doi gameți) care prezintă această proprietate.

SPOR subst. 1. Spora b., ard. (DR II 697). 2. Sporea, C. (IS 263). 3. Spornuic (Ard) < adj.