3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPULBER, spulbere, s. n. Spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. – Din spulbera (derivat regresiv).
SPULBER, spulbere, s. n. Spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. – Din spulbera (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spulber sn [At: LB / Pl: ~e / E: pvb spulbera] 1 Spulberare (1). 2 (Pex) Ninsoare spulberată. 3 (Pex) Vânt puternic. 4 (Rar; fig) Nimicire. 5 (Rar; îe) A merge în ~ A merge spre distrugere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPULBER, spulbere, s. n. Acțiunea de a spulbera și rezultatul ei; ninsoare spulberată (v. viscol), vînt puternic (v. vijelie). Văzu, lîngă felinarul orb, o fleandră cu cruce albastră, clătinîndu-se în spulber- CAMILAR, N. II 454. «Roibul» sta afară, de o parte ori de alta a spinării de pămînt, la adăpost de spulber, cu capul plecat, cu coada și cu coama învăluite de vînt. SADOVEANU, O. V 29. Spulber de ninsoare, că nu se vedea om cu om. I. BOTEZ, ȘC. 45. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. V. spulberare. Oștile noastre-au intrat în corăbii, Moarte și spulber ducînd cu sine. MURNU, I. 34. ◊ Expr. A merge în spulber = a merge spre distrugere. Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPULBER ~e n. Vânt puternic însoțit de ninsoare; viscol; vijelie; vifor. /v. a spulbera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) spúlber, a -á v. tr. (d. pulbere saŭ lat. *ex-pulverare; it. spolverare). Risipesc (împrăștiĭ) ca pulberea: vîntu spulberă frunzele, zăpada. Fig. Risipesc, nimicesc: a-țĭ spulbera dușmaniĭ, a spulbera speranțele cuĭva, a spulbera o calomnie. V. refl. Planurile s’aŭ spulberat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) spúlber n., pl. e (d. a spulbera4). Spulberare (de zăpadă): la adăpost de spulber (Sadov. VR, 2, 9, 309). Fig. Spulberu ideilor (Con.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPULBERA, spulber, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. Fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – Lat. *expulverare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPULBERA, spulber, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. Fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – Lat. *expulverare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spulbăra v vz spulbera
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spulbera [At: DOSOFTEI, PS. 490/18 / V: (înv) ~urbăra, (reg) ~băra / Pzi: spulber / E: ml *expulverare cf pulbere] 1-2 vtr (C. i. praf, frunze, zăpadă etc.) A (se) ridica în vârtej și a se duce departe Si: a (se) împrăștia, a (se) risipi, (pop) a (se) zburătăci. 3 vt (C. i. locul pe care se face acțiunea; d. vânt, furtună etc.) A lăsa gol, fără frunze, vegetație, fără zăpadă etc.. 4-5 vtr (Fig) A face să se rarefieze (sau a se rarefia) Si: a (se) destrăma (5-6), a (se) împrăștia, a (se) răzbuna, a (se) risipi, (înv) a (se) răschira, (reg) a (se) vărzui. 6-7 vtr (C. i. stări, sentimente, însușiri, relații abstracte etc.) A face prin violență să nu mai existe (sau a înceta să mai existe) Si: a (se) desființa (1-2), a (se) destrăma (13), a (se) distruge (1-2), a (se) împrăștia, a (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) risipi, a (se) sfărâma, (îvp) a (se) sodomi, a (se) răpune, a (se) topi, (pop) a (se) fărâma, a (se) isprăvi, (înv) a (se) potrebi, (grî) a (se) afanisi. 8 vt (C. i. oameni, armate) A face să nu mai existe (omorând, distrugând, lichidând etc.) Si: a nimici. 9 vt (C. i. oameni, armate) A face să fugă în toate părțile, în dezordine Si: a împrăștia, a risipi, a vântura, (înv) a spârcui1 (6). 10 vr (Trs) A se supăra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spurbăra v vz spulbera
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPULBERA, spulber, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la zăpadă, praf, frunze etc.) A ridica în vîrtej și a duce departe, risipind, împrăștiind. Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul... le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. Un vînt subțire și tăios începuse să spulbere zăpada fină. C. PETRESCU, C. V. 135. Crivățul din miazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ (Complementul indică locul în discuție) Și m-aș duce ca vîntul Cînd spulberă pămîntul. ALECSANDRI, P. P. 307. ◊ Refl. Se-ntunecă de-atîta jale Cînd vede cum s-a spulberat Podoaba mîndrelor petale. IOSIF, PATR. 44. Bătute de ploaie și de vînturi, se spulberă frunză cu frunză. SEVASTOS, N. 318. 2. Fig. A nimici, a distruge, a risipi (oameni, locuri). Nu m-oi întoarce fără să spulber cetatea. MURNU, I. 28. Și culme și cetate... Toate fost-au spulberate, Și prin văi întunecate S-a-nălțat mormanul lor. COȘBUC, P. I 297. Să-i spulberăm dară [pe dușmani]. ISPIRESCU, M. V. 22. ◊ (Complementul este un abstract) Și-i spulberau așa, ca-ntr-o izbire de vînt, toată nădejdea lui. SADOVEANU, O. I 535. ◊ Refl. Dar ce, e glumă să lucrezi 18 luni și deodată să se spulbere totul? BARANGA, I. 182. Spulberatu-mi-s-a pîn’ și scrumul visurilor mele. VLAHUȚĂ, O. A. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SPULBERA spulber 1. intranz. A fi spulber; a viscoli. 2. tranz. 1) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej, împrăștiind. 2) A face să se spulbere. /<lat. expulverare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SPULBERA pers. 3 se spulberă intranz. 1) A se împrăștia treptat, răspândindu-se; a se destrăma; a se risipi. 2) fig. (despre vise, iluzii, idealuri) A înceta să mai existe; a se risipi; a demitiza. /<lat. expulverare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spulber s. n., pl. spulbere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spulber s. n., pl. spulbere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spulber s. n., pl. spulbere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spulber
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
spulbera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. spulber, 3 spulberă; conj. prez. 1 sg. să spulber, 3 să spulbere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spulbera (a ~) vb., ind. prez. 3 spulberă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spulbera vb., ind. prez. 1 sg. spulber, 3 sg. și pl. spulberă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPULBERA vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPULBERA vb. 1. a împrăștia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vântul ~ zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 4. a împrăștia, a risipi, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a ~ toată temerea.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPULBERA vb. 1. a împrăștia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vîntul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vîntul ~ zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 4. a împrăștia, a risipi, a vîntura, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a ~ toată temerea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spulbera vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. SUPĂRA. ZDROBI. ZVÎNTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spulbera (-r, at), vb. – 1. A ridica praful. – 2. A risipi, a dispersa, a împrăștia. – 3. A dezagrega, a desface, a îndepărta. – 4. (Trans.) A se indigna. – Mr. spulbir(are). Lat. *expŭlverāre (Pușcariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), cf. it. spolverare. – Der. spulber, s. n. (dispersie, dispariție), postverbal folosit artificial în literatură; spulberat, adj. (împrăștiat, risipit; s. m., cap-de-mort, hîrcă), la care, sensul al doilea pare un calc din fr. dissipé; spulberatic (var. spulberatec, înv. spulberos), adj. (inconstant, nestatornic, ușuratic; ușor); spulberătură, s. f. (cantitate de praf, zăpadă, pleavă etc., care se ridică în vînt; plantă, Teucrium chamaedrys). – Cf. pulbere.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SPULBER subst. 1. – b. (Vr; Am 108); – St. (Vr C 179). 2. Spulbăr, A. (Tec II).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT2) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spulber, spulberesubstantiv neutru
- 1. Ninsoare spulberată; vânt puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spulberare vifor vijelie viscol
- Văzu, lîngă felinarul orb, o fleandră cu cruce albastră, clătinîndu-se în spulber. CAMILAR, N. II 454. DLRLC
- «Roibul» sta afară, de o parte ori de alta a spinării de pămînt, la adăpost de spulber, cu capul plecat, cu coada și cu coama învăluite de vînt. SADOVEANU, O. V 29. DLRLC
- Spulber de ninsoare, că nu se vedea om cu om. I. BOTEZ, ȘC. 45. DLRLC
-
- Oștile noastre-au intrat în corăbii, Moarte și spulber ducînd cu sine. MURNU, I. 34. DLRLC
- A merge în spulber = a merge spre distrugere. DLRLC
- Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- spulbera DEX '98 DEX '09
spulbera, spulberverb
- 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul... le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. DLRLC
- Un vînt subțire și tăios începuse să spulbere zăpada fină. C. PETRESCU, C. V. 135. DLRLC
- Crivățul din miazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. DLRLC
- Și m-aș duce ca vîntul Cînd spulberă pămîntul. ALECSANDRI, P. P. 307. DLRLC
- Se-ntunecă de-atîta jale Cînd vede cum s-a spulberat Podoaba mîndrelor petale. IOSIF, PATR. 44. DLRLC
- Bătute de ploaie și de vînturi, se spulberă frunză cu frunză. SEVASTOS, N. 318. DLRLC
-
-
- Nu m-oi întoarce fără să spulber cetatea. MURNU, I. 28. DLRLC
- Și culme și cetate... Toate fost-au spulberate, Și prin văi întunecate S-a-nălțat mormanul lor. COȘBUC, P. I 297. DLRLC
- Să-i spulberăm dară [pe dușmani]. ISPIRESCU, M. V. 22. DLRLC
- Și-i spulberau așa, ca-ntr-o izbire de vînt, toată nădejdea lui. SADOVEANU, O. I 535. DLRLC
- Dar ce, e glumă să lucrezi 18 luni și deodată să se spulbere totul? BARANGA, I. 182. DLRLC
- Spulberatu-mi-s-a pîn’ și scrumul visurilor mele. VLAHUȚĂ, O. A. 45. DLRLC
-
etimologie:
- *expulverare DEX '09 DEX '98