spăimat - definiție și paradigmă | dexonline

2 intrări

11 definiții

din care

explicative DEX (4)
sinonime (6)
regionalisme (1)

Explicative DEX

spăimat¹ sns [At: PAMFILE, B. 43 / E: spăima] (Med; reg) Speriat¹ (6).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

spăimat², ~ă a [At: N. TEST. (1648), 10^v/32 / Pl: ~ați, ~e / E: spăima] (Înv) Înspăimântat.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

spăima vtr [At: (a.1652), ap. CADE / Pzi: ~mez / E: spaimă] (Îrg) 1-2 A (se) înspăimânta.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

spăĭméz v. tr. (d. spaĭmă). Vechĭ. Spăĭmînt: toțĭ spăĭmațĭ de grija morțiĭ (Cost. 1, 297). – Și însp-.

Sinonime

SPĂIMAT adj. v. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit.

SPĂIMAT s. v. sperietură.

spăimat adj. v. CUTREMURAT. ÎNCRÎNCENAT. ÎNFIORAT. ÎNFRICOȘAT. ÎNGROZIT. ÎNSPĂIMÎNTAT. ZGUDUIT.

spăimat s. v. SPERIETURĂ.

SPĂIMA vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

spăima vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Regionalisme / arhaisme

spăima, spăimez, vb. I (înv. și reg.) a (se) înspăimânta.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: spăimat

spăimat adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	spăimat	spăimatul spăimatu‑	spăimată	spăimata
nominativ-acuzativ	plural	spăimați	spăimații	spăimate	spăimatele
genitiv-dativ	singular	spăimat	spăimatului	spăimate	spăimatei
genitiv-dativ	plural	spăimați	spăimaților	spăimate	spăimatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: spăima

spăima verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) spăima	spăimare	spăimat spăimatu‑	spăimând spăimându‑	singular	plural
		(a) spăima	spăimare	spăimat spăimatu‑	spăimând spăimându‑	spăimează	spăimați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	spăimez	(să) spăimez	spăimam	spăimai	spăimasem
	a II-a (tu)	spăimezi	(să) spăimezi	spăimai	spăimași	spăimaseși
	a III-a (el, ea)	spăimează	(să) spăimeze	spăima	spăimă	spăimase
plural	I (noi)	spăimăm	(să) spăimăm	spăimam	spăimarăm	spăimaserăm spăimasem
	a II-a (voi)	spăimați	(să) spăimați	spăimați	spăimarăți	spăimaserăți spăimaseți
	a III-a (ei, ele)	spăimează	(să) spăimeze	spăimau	spăimară	spăimaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „spăimat”