opțiuni

5 definiții pentru stricătură

Explicative DEX

stricătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 72r/9 / Pl: ~ri / E: strica + -ătură] 1-2 (Înv) Stricăciune (1, 3). 3 (Reg) Vrajă (făcută cuiva). 4 (Mar; Trs) Petic de pământ între două brazde rămas din greșeală nearat Si: (reg) greș2 (11).

stricătúră f., pl. ĭ. L. V. Stricăcĭune.

Sinonime

STRICĂTURĂ s. v. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune.

stricătură s. v. DAUNĂ. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE.

Regionalisme / arhaisme

stricătură, stricături, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș.

Intrare: stricătură
stricătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricătură
  • stricătura
plural
  • stricături
  • stricăturile
genitiv-dativ singular
  • stricături
  • stricăturii
plural
  • stricături
  • stricăturilor
vocativ singular —
plural —