opțiuni
5 definiții pentru stricătură

Explicative DEX

stricătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 72r/9 / Pl: ~ri / E: strica + -ătură] 1-2 (Înv) Stricăciune (1, 3). 3 (Reg) Vrajă (făcută cuiva). 4 (Mar; Trs) Petic de pământ între două brazde rămas din greșeală nearat Si: (reg) greș2 (11).

stricătúră f., pl. ĭ. L. V. Stricăcĭune.

Sinonime

STRICĂTURĂ s. v. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune.

stricătură s. v. DAUNĂ. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE.

Arhaisme și regionalisme

stricătură, stricături, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș.

Intrare: stricătură
stricătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricătură
  • stricătura
plural
  • stricături
  • stricăturile
genitiv-dativ singular
  • stricături
  • stricăturii
plural
  • stricături
  • stricăturilor
vocativ singular —
plural —