opțiuni
  • info

14 definiții pentru săpător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

săpător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: săpa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care muncește cu sapa1 (1) sau cu alte instrumente (asemănătoare) de săpat. 3 sm (Spc) Ostaș din trupele de geniu care lucrează (prin săpare) la fortificații sau diferite construcții militare. 4 sm (Reg; spc) Gropar. 5 sm (Înv) Hoț prin efracție. 6 sfn (Olt; Mol) Cazma (1). 7 sf Mașină cu care se sapă, cu care se dezgroapă ceva prin săpare. 8 sf (Reg) Rariță. 9-10 sm, a (Fig) (Persoană) care sapă (21). 11 sm Sculptor. 12 sm Gravor. 13 sf (Înv) Unealtă specială cu care se sapă (22).

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m. și f. Cel care sapă; muncitor cu sapa. [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533.

SĂPĂTOR2 ~i m. 1) Persoană care lucrează cu sapa. 2) Muncitor specializat în operații de săpare (în piatră, lemn etc.). /a săpa + suf. ~ător

săpător m. 1. cel ce sapă pământul, o groapă; 2. cel ce sapă în piatră sau lemn, gravor; 3. ostaș întrebuințat la lucrarea șanțurilor, soldat de geniu. [Sensul 3 după fr. sapeur].

săpătór m. (d. a săpa). Cel ce sapă pămîntu ca lucrător la vre-un șanț orĭ ca gropar la cimitir. Gravor. Soldat de geniŭ saŭ de infanterie întrebuințat la forticațiunĭ, trecătoare saŭ la deschis drumu (se zicea și sapier, după fr. sapeur, pînă pe la 1900).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săpător s. m., pl. săpători

săpător s. m., pl. săpători

săpător s. m., pl. săpători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de meserie.)

SĂPĂTOR s. v. gravor, gropar, sculptor.

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de profesie.)

săpător s. v. GRAVOR. GROPAR. SCULPTOR.

Intrare: săpător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpător
  • săpătorul
  • săpătoru‑
plural
  • săpători
  • săpătorii
genitiv-dativ singular
  • săpător
  • săpătorului
plural
  • săpători
  • săpătorilor
vocativ singular
  • săpătorule
plural
  • săpătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săpător, săpătorisubstantiv masculin
săpătoare, săpătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sapeur săpaș
    • format_quote [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. DLRLC
    • format_quote Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533. DLRLC
  • 2. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Săpa + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.