tivit¹ sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tivi¹] 1-5 Tivire (1-5).

tivit², ~ă a [At: PO 273/17 / Pl: ~iți, ~e / E: tivi¹] 1 (D. țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Care are tiv (1) Si: (reg) tighelit² (3). 2 (Pan; șfg; d. un obiect, o suprafață etc.) Împrejmuit cu un chenar, cu o dungă luminoasă sau de altă culoare Si: conturat, încadrat. 3 (Reg; d. marginile scândurilor brute) îndreptat cu ferăstrăul Si: muchiat. 4 (Reg; d. capătul unui trunchi²) Rotunjit cu toporul. 5 (Reg; d. un loc arat) împrejmuit cu o brazdă. 6 (Fig; d. buze) întins ca un tiv (1) Si: subțiat.

TIVI, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

tivi² vi [At: REBREANU, NUV. 138 / Pzi: ~vesc / E: tiva] (Reg; îe) A o~ (Ia fugă, de fugă sau fuga) A o lua la fugă.

tivi¹ vt [At: DOSOFTEI, PS. 454/2 / Pzi: ~vesc / E: tiv] 1 A face un tiv (1) Si: (reg) a muchia, a rupturi, a tigheli (3). 2 (Pan; șfg; c. i. un obiect, o suprafață etc.) Aîmprejmui cu un chenar, cu o dungă luminoasă sau de altă culoare Si: a contura, a încadra. 3 (Reg) A îndrepta cu ferăstrăul marginile scândurilor brute Si: a muchia. 4 (Reg) A rotunji capătul unui trunchi² cu toporul. 5 (Reg) A trage o brazdă de jur împrejurul unui loc arat Si: (reg) a căpăstrui.

țivit i [At: SIMIONESCU, F. R. 81 / E: fo] (Reg; repetat) Țiuvlic (1).

TIVI, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

TIVI², tivesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o tivi la fugă (de fugă sau fuga) = a o lua la fugă, a fugi, a o șterge.

TIVI¹, tivesc, vb. IV. Tranz. 1. A face un tiv. Adio, scumpă și neprețuită, modistă!... care-mi îndulcești viața și-mi tivești basmalele! ALECSANDRI, T. I 75. Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat, Împăturat e în patru, Cu postav roșu tivit. BIBICESCU, P. P. 302. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui, a înconjura (cu un chenar). Deschise ochii mari, albaștri, tiviți cu gene negre, și-l privi țintă. SADOVEANU, O. VII 35. Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Și pragul casei noastre. GOGA, P. 38. Însuflețirea răsăritului se lăsa peste tot, tivea norii cu vișiniu. MACEDONSKI, O. III 48. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sînt tivite. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Refl. Apele s-au tivit cu margini vinete de gheață. C. PETRESCU, S. 53. ◊ Refl. pas. Cînd se ară... bucata arată se tivește cu o brazdă. PAMFILE, A. R. 63. 2. A detașa prin așchiere, cu ferăstrăul, marginile scîndurilor brute.

A TIVI¹ ~esc tranz. 1) (obiecte confecționate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv

tivì v. a coase pe margini, a pune chenar. [Origină necunoscută].

tivésc v. tr. (d. tiv). Cos îndoind marginea ca să nu se destrame. A o tivi de fugă, (NPl. Ceaur, 12), a o rupe de fugă, a fugi de-odată, a o tuli.

tivit s. n.

tivit s. n.

tivit adj. m., pl. tiviți; f. sg. tivită, pl. tivite

tivit s. n.

tivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivesc, 3 sg. tivește, imperf. 1 tiveam; conj. prez. 1 sg. să tivesc, 3 să tivească

tivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivesc, imperf. 3 sg. tivea; conj. prez. 3 să tivească

tivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivesc, imperf. 3 sg. tivea; conj. prez. 3 sg. și pl. tivească

TIVIT adj. (pop.) refecat. (Fustă ~.)

TIVIT s. tivire.

TIVIT s. tivire.

TIVIT adj. (pop.) refecat. (Fustă ~.)

TIVI vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teși.

TIVI vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)

tivi vb. v. CHENĂRUI. ÎMPREJMUI. ÎNCADRA. ÎNCONJURA. MĂRGINI. MUCHIA. OLĂRI. TEȘI.

TIVI vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)

tivi (-vesc, -it), vb. – 1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evoluția semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicația pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s. n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s. f. (îndoitură; margine, chenar, tiv).

tivi, tivesc v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual