opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). – Din sl. tizŭ.

TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). – Din sl. tizŭ.

tiz1 av vz tij

tiz2, ~ă sm (rar) sf [At: DOSOFTEI, PS. 917 / V: (reg) chiză sf / Pl: ~i, ~e / E: slv тьзъ] 1 Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta Si: omonim. 2 (Reg; hip) Termen de adresare între persoane de aceeași vârstă. 3 (Reg) Termen de adresare folosit între frații și surorile de cruce. 4 (Reg) Termen de adresare pentru o rudă (tânără) mai îndepărtată. 5 (Reg) Prieten.

TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. (Mai ales la masculin singular) Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta. Noi regăsim pe hrăpitorul tiz al acestuia în egumenia Snagovului. ODOBESCU, S. I 457. Omul ce am întîlnit întîiași dată este tizul meu derviș, ce își spuse istoria mai înainte de mine. GORJAN, H. I 128.

TIZ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană luată în raport cu alta care poartă același nume. /<sl. tizu

tiz m. cel ce poartă acelaș nume de botez cu altul: este și tiz cu unul PANN. [Slav. TĬZŬ, de nume].

tiz, -ă adj. (vsl. tĭzŭ, tiz, cu acelașĭ nume, tŭžde, tij, asemenea; rus. tëzka, tiz). Care are acelașĭ nume de botez. V. și tir 2.

cij sm [At: MARIAN, O. I, 388 / V: cis, ciz / Pl: ~i / E: ucr чиж] (Orn; reg) Scatiu (Cardnelis spiniis).

cise2 sm vz cij

ciz2 sm vz cij

țiz[1] sn vz cij

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ciz și cij m., pl. cijĭ (d. ung. csiz orĭ d. sîrb. čiz, ceh. čiž, rus. čiž, id.). Trans. Scatiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tiz s. m., pl. tizi

tiz s. m., pl. tizi

tiz s. m., pl. tizi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIZ s. omonim. (Îl cheamă Petre, e ~ul meu.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cij (-ji), s. m. – Canar. Rut. čiž (Cihac, II, 52). În Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cij (ciz), ciji, s.m. (reg.) scatiu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TIZ (Moț), subst.; Titian 1634 (Cat mold II) după O. Dens. (Curs 185) < iran. tiz „isteț”.

Intrare: Tiz
nume propriu (I3)
  • Tiz
Intrare: tiz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiz
  • tizul
  • tizu‑
plural
  • tizi
  • tizii
genitiv-dativ singular
  • tiz
  • tizului
plural
  • tizi
  • tizilor
vocativ singular
  • tizule
plural
  • tizilor
Intrare: cij
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cij
  • cijul
  • ciju‑
plural
  • ciji
  • cijii
genitiv-dativ singular
  • cij
  • cijului
plural
  • ciji
  • cijilor
vocativ singular —
plural —
țiz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tiz, tizisubstantiv masculin
tiză, tizesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: omonim
    • format_quote Noi regăsim pe hrăpitorul tiz al acestuia în egumenia Snagovului. ODOBESCU, S. I 457. DLRLC
    • format_quote Omul ce am întîlnit întîiași dată este tizul meu derviș, ce își spuse istoria mai înainte de mine. GORJAN, H. I 128. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.