tofăi vi [At: DDRF / V: (reg) ~flăi / Pzi: ~esc, tofăi / E: fo] 1 (Reg) A merge greu, plescăind (prin apă, noroi etc.) Si: (pfm) a fleșcăi, a pleoscăi. 2 (Mun) A merge anevoie, încet.

tofăì v. Mold. a bălăci prin noroaie. [Origină necunoscută].

tófăĭ și -ĭésc v. intr. (imit.). Rar. Calc pin noroĭ (fr. patauger).

toflăi v vz tofăi

tofăi, pers. 3 sg. tofăiesște, vb. IV refl. (reg.; despre porci) a se bălăci în noroi, a se noroi.