trăbuială sf vz trebuială

trebuială sf [At: F (1886), 210 / P: ~bu-i~ / V: (reg) trăb~ / Pl: ? / E: trebui + -eală] (Pop) 1 Necesitate. 2 (Îla) De ~ Necesar. 3 (Îal) Util.

trebuiálă, trebuieli, s.f. (fig.) Organul sexual bărbătesc: „O zâs țâganu: Să iertațˈ, da ț-o ieșit trebuiala afară” (Bilțiu, 2007: 156). – Din trebui „a avea nevoie” + suf. -eală.