2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURTUREA, turturele, s. f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului (Streptopelia turtur). – Lat. turburella.
turturea sf [At: PSALT. HUR. 71v/3 / V: (reg) torto~, ~terele, ~ulea, ~uă / Pl: ~ele, (reg) ~ere / E: ml turturella] 1 (Și, reg, îc ~-sălbatică, ~-plângătoare) Pasăre călătoare, mai mică decât porumbelul, brun-roșcată pe spate și cu pete negre tivite cu alb pe laturile gâtului Si: turturică (1), (îvr) turturelă, (reg) porumbel-sălbatic, porumbelul-lui-Noe, tură3, turtucă2, turtură, turturiță, turturuță (Streptopelia turtur). 2 (Orn; reg; șîc ~-gugușea) Guguștiuc (Streptopelia decaocto). 3 (Bot; reg) Turtă (44) (Carlina acaulis). 4 (Bot; reg) Turtă (45) (Carlina vulgaris). 5 (Reg) Planta erbacee Saxifraga rocheliana.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTUREA, turturele, s. f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului; turturică (Streptopelia turtur). – Lat. turburella.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TURTUREA, -ICĂ, turturele, s. f. Pasăre înrudită cu porumbelul, ceva mai mică decît acesta, cu pene de obicei cenușii, cu gîtul scurt și cu coada lungă (Streptopelia turtur). Dintr-un desiș din vale, vine pînă la noi un huruit dulce, înăbușit, de turturică. SADOVEANU, O. VII 216. I-auzi privighetorile ce haz fac. I-auzi turturelele cum se îngînă. CREANGĂ, P. 129. Fă-mă pui de turturea, Să mă duc la mîndra mea. HODOȘ, P. P. 57. ◊ Fig. Maman, cu-cu! – Cu-cu! turturica maichii! DELAVRANCEA, O. II 336.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURTUREA ~ele f. Pasăre migratoare cu penaj cenușiu, asemănătoare cu porumbelul, dar mai mică, cu gâtul scurt, cu coada lungă și cu pete negre în jurul gâtului. [Art. turtureaua; G.-D. turturelei; Var. turturică] /<lat. turturella
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turtureá și -rícă f., pl. ele (lat. tŭrturĕlla și -rĭlla, dim. d. tŭrtŭr; it. tórtora și tórtola, dim. tortorella și -lella; fr. tourterelle; sp. tórtola, dim. tortolilla. V. gărgăriță). O pasăre sălbatică din neamu porumbuluĭ, dar puțin maĭ mică (Are un gungurit particular și cam trist. E simbolu fidelitățiĭ în amor).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURTURICĂ, turturele, s. f. Turturea. – Turturea + suf. -ică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tortorea sf vz turturea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turterele sfp vz turturea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turtulea sf vz turturea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turtulică sf vz turturică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turtureauă sf vz turturea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turturică sf [At: ALR I, 1036/96 / V: (reg) ~ulică / Pl: ~rele, (reg) ~ici / E: turturea + ică] 1 (Orn) Turturea (1) (Streptopelia turtur). 2 (Orn; îc) ~-râzătoare sau ~-de-casă ori ~-de-India sau ~-cu-guler (ori, reg, ~cu-tercalău-la-gât) Specie de turturea (1) care trăiește în Asia Si: (reg) lucru-rău (Streptopelia risorius).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTURICĂ, turturele, s. f. (Ornit.) Turturea. – Turturea + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turturică f. soiu de porumbiță dar mai mică, bună de mâncat. [Lat. TURTURILLA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turturea/turturică s. f., art. turtureaua/turturica, g.-d. art. turturelei; pl. turturele, art. turturelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turturea / turturică s.f., art. turtureaua / turturica, g.-d. art. turturelei; pl. turturele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!turturică s. f., g.-d. art. turturelei; pl. turturele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turturică v. turturea
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turturică, -rele.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURTUREA s. (ORNIT.; Streptopelia turtur) porumbel sălbatic, (reg.) porumbelul lui Noe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURTUREA s. (ORNIT.; Streptopelia turtur) porumbel sălbatic, (reg.) porumbelul lui Noe.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
turturea (-ele), s. f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). – Var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. Lat. turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul dim. turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010), cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct, cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca și turturică, poate fi un dim intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (cf. Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formație regresivă, de la turturea). – Der. turturel (var. turturoi), s. m. (bărbătușul turturelei). Din rom. provine bg. turturica (Capidan, Raporturile, 218).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
TURTUREA 1. Turturescu act. 2. Torturești s (Glos).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turturică, turturelesubstantiv feminin
- 1. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului (Streptopelia turtur). DEX '09 DLRLCdiminutive: turtureluță
- Dintr-un desiș din vale, vine pînă la noi un huruit dulce, înăbușit, de turturică. SADOVEANU, O. VII 216. DLRLC
- I-auzi privighetorile ce haz fac. I-auzi turturelele cum se îngînă. CREANGĂ, P. 129. DLRLC
- Fă-mă pui de turturea, Să mă duc la mîndra mea. HODOȘ, P. P. 57. DLRLC
- Maman, cu-cu! – Cu-cu! turturica maichii! DELAVRANCEA, O. II 336. DLRLC
-
etimologie:
- turburella DEX '09 DEX '98
- Turturea + sufix -ică. DEX '09