7 definiții pentru turugă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
turugă sf [At: CADE / V: (reg) ~rigă, ~ungă sf, ~ug s / Pl: ~ugi / E: ns cf buturugă, tumurug] 1 (Olt; Ban) Buturugă (1). 2 (Olt; Ban) Copac ale cărui crengi din vârf au fost rupte sau tăiate. 3 (Olt) Copac bătrân și scorburos. 4 (Reg) Lemn gros. 5 (În limbajul muncitorilor forestieri; îf turungă) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți Si: pârghie. 6 (Reg; îf turug) Pociumb. 7 (Reg; lpl; îf turigi) Coceni (1).
turigă sf vz turugă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turug s vz turugă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turungă sf vz turugă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURUGĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turugă s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
turugă, turugi, s.f. (reg.) 1. buturugă. 2. ciot, buștean. 3. copac bătrân. 4. pârghie. 5. (la pl.) coceni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F47) Surse flexiune: DAR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||