2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.
TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tuși [At: MAN. GOTT, ap. DLR / Pzi: ~șesc / E: ml tussire] 1 vi A expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni, după o scurtă inspirație (de obicei ca simptom al unei boli). 2 vi (Pex) A avea un acces de tuse (1). 3 vi (Reg; îe) A ~ măgărește (sau sec) A avea tuse (1) convulsivă. 4 vt (Șfg) A expectora (1). 5 vt (Reg; pex; fig) A insulta. 6 vt (Reg) A-i face cuiva semn, atrăgându-i atenția prin tuse (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A expira brusc și cu zgomot aerul din plămîni (din cauza îmbolnăvirii aparatului respirator, a alunecării în trahee a unor corpuri străine etc.). Ți-a venit să tușești. C. PERRESCU, C. V. 225. Cuconu Ioniță tușea puternic. HOGAȘ, DR. II 105. Tușea necontenit, o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. Tuși spre a-și drege glasul. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ (Poetic) Sare-un greier, crainic sprinten... El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ♦ Tranz. Fig. A scuipa, a expectora. Șalupa, scuturată parcă de-un înec, tuși un nouraș de fum cenușiu. GALAN, B. I 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TUȘI ~esc intranz. A expira brusc și zgomotos aerul din plămâni (din cauza iritării sau îmbolnăvirii aparatului respirator); a avea un acces de tuse. /<lat. tussire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tușì v. 1. a avea un acces de tuse; 2. a imita sgomotul tusei. [Lat. TUSSIRE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUȘĂ2, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mătușă sf [At: MOXA, 366/19 / V: (pop) tușă, (reg) mătu / Pl: ~și, (îrg) ~șe / E: ml amita] 1 Soră a unuia dintre părinți. 2 (Înv; îs ~ mică) Verișoară a unuia dintre părinți sau soția unchiului Si: tanti. 3 (Reg; îs) ~ mare Soră a unuia dintre bunici. 4 (îrg) Bunică. 5 (Reg) Mamă vitregă. 6 (Pop) Termen de respect pentru o femeie mai în vârstă Si: lele. 7 (Pgn) Femeie în vârstă. 8 (Trs; gmț) Sticlă mare. 9 (Pop; euf; lpl) Malarie. 10 (Ban; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Ban; art.) Melodie după care se execută mătușa (10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tușă2 sf vz mătușă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUȘĂ2, tuși, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TUȘĂ1 s. f. (Familiar) Mătușă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tușă f. prescurtare familiară din mătușă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mătúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (rus. mátuška, mămucă, d. matĭ, mamă. D. rom. vine rut. matuša, mătușă. Uniĭ îl derivă d. lat. ámita cu sufixu -ușă, ceĭa ce e greŭ!). Sora tatăluĭ saŭ a mameĭ. Epitet respectuos uneĭ femeĭ maĭ bătrîne, maĭ ales în popor (V. păpușă). – Fam. tușă: tușa Marina.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
túșă, V. mătușă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tușésc v. intr. (lat. tŭssire, it. tossire, pv. cat. pg. tossir [sp. toser], vfr. toussir [nfr. tousser]). Împing brusc și zgomotos aeru afară din plămînĭ din pricina tusiĭ orĭ fac așa într’adins ca să atrag atențiunea cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, 3 sg. tușește, imperf. 1 tușeam; conj. prez. 1 sg. să tușesc, 3 să tușească; ger. tușind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, imperf. 3 sg. tușea; conj. prez. 3 să tușească; ger. tușind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tuși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, imperf. 3 sg. tușea; conj. prez. 3 sg. și pl. tușească; ger. tușind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tuși (conj. tușească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tușă1 (mătușă) (pop.) s. f., art. tușa, g.-d. art. tușii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tușă2 (mătușă) (pop.) s. f., art. tușa, g.-d. art. tușii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tușă (mătușă) s. f., art. tușa, g.-d. art. tușii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TUȘĂ s. v. mătușă, tanti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tușă s. v. CLAPĂ. MĂTUȘĂ. TANTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tuși, tușesc, vb. IV (reg.) a face cuiva semn, a-i atrage atenția prin tuse.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tușă, tuși s. f. mătușă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tuși, tușescverb
- 1. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ți-a venit să tușești. C. PERRESCU, C. V. 225. DLRLC
- Cuconu Ioniță tușea puternic. HOGAȘ, DR. II 105. DLRLC
- Tușea necontenit, o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. DLRLC
- Tuși spre a-și drege glasul. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
- Sare-un greier, crainic sprinten... El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
-
- Șalupa, scuturată parcă de-un înec, tuși un nouraș de fum cenușiu. GALAN, B. I 48. DLRLC
-
-
etimologie:
- tussire DEX '09 DEX '98
tușă, tușisubstantiv feminin
etimologie:
- [mă]tușă DEX '09 DEX '98