târsitură sf vz târșitură

târșitură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~rsi~, tersi / Pl: ~ri / E: târși¹ + -tură] 1 (Ban; Trs) Târsă¹ (1). 2 (Olt) Prășit (la vița de vie). 3 (Reg; dep) Tânără obraznică. 4 (Reg; dep) Femeie destrăbălată. 5 (Reg) Partea bătută cu scânduri la pridvor. 6 (Reg) Plută țărănească.

tersitură sf vz târșitură

TÎRȘITURĂ s.f. (Ban.) Loc într-o pădure unde s-au tăiat copacii. Tersiturĕ. AC, 374. Etimologie: tîrși + suf. -tură. Cf. l a z (1).