opțiuni
  • info

14 definiții pentru tăcăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂCĂI, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâi vb. IV] – Tac1 + suf. -ăi.

TĂCĂI, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâi vb. IV] – Tac1 + suf. -ăi.

tăcăi vi [At: MARIAN, O. II, 78 / Pzi: ~esc / E: tac1 + -ăi] (Pfm) 1 A scoate (la intervale regulate) sunetul exprimat prin interjecția „tac” Si: (reg) a țăcăni. 2 (D. ceasornice) A ticăi1 (1). 3 (D. inimă) A ticăi1 (2).

TĂCĂI, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția «tac». Pasărea aceasta uneori, cînd zboară, tăcăiește cu ciocul, ca și cînd s-ar lovi două scîndurele. MARIAN, O. II 78.

A TĂCĂI ~iesc intranz. 1) A produce un zgomot repetat prin lovire la intervale regulate; a face „tic-tac”. 2) (despre inimă) v. A TICĂI. /tac + suf. ~ăi

tăcăì v. a bate repede, a pulsa: îi tăcăia inima de frică ISP. [V. tac!].

TÂCÂI vb. IV v. tăcăi.

tîcîĭ, a -í v. intr. (d. tîc-tîc). Fam. Fac tîc-tîc: a-țĭ tîcîi inima de frică. – Și tícăĭ (Dolj): le ticăĭa la toțĭ inimile (Doina 2-3, 39). V. bîcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiesc, 3 sg. tăcăiește, imperf. 1 tăcăiam; conj. prez. 1 sg. să tăcăiesc, 3 să tăcăiască

tăcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiesc, imperf. 3 sg. tăcăia; conj. prez. 3 să tăcăiască

tăcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiesc, imperf. 3 sg. tăcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. tăcăiască

tâcâesc, -âiască 3 conj., -âiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂCĂI vb. 1. v. ticăi. 2. v. palpita.

TĂCĂI vb. 1. a ticăi, a tîcîi. (Ceasul ~.) 2. a bate, a palpita, a pulsa, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.)

TÎCÎI vb. a tăcăi, a ticăi. (Ceasul ~.)

Intrare: tăcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăcăi
  • tăcăire
  • tăcăit
  • tăcăitu‑
  • tăcăind
  • tăcăindu‑
 singular plural
  • tăcăiește
  • tăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăcăiesc
 (să)
  • tăcăiesc
  • tăcăiam
  • tăcăii
  • tăcăisem
a II-a (tu)
  • tăcăiești
 (să)
  • tăcăiești
  • tăcăiai
  • tăcăiși
  • tăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • tăcăiește
 (să)
  • tăcăiască
  • tăcăia
  • tăcăi
  • tăcăise
plural I (noi)
  • tăcăim
 (să)
  • tăcăim
  • tăcăiam
  • tăcăirăm
  • tăcăiserăm
  • tăcăisem
a II-a (voi)
  • tăcăiți
 (să)
  • tăcăiți
  • tăcăiați
  • tăcăirăți
  • tăcăiserăți
  • tăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăcăiesc
 (să)
  • tăcăiască
  • tăcăiau
  • tăcăiră
  • tăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâcâi
  • tâcâire
  • tâcâit
  • tâcâitu‑
  • tâcâind
  • tâcâindu‑
 singular plural
  • tâcâiește
  • tâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâcâiesc
 (să)
  • tâcâiesc
  • tâcâiam
  • tâcâii
  • tâcâisem
a II-a (tu)
  • tâcâiești
 (să)
  • tâcâiești
  • tâcâiai
  • tâcâiși
  • tâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • tâcâiește
 (să)
  • tâcâiască
  • tâcâia
  • tâcâi
  • tâcâise
plural I (noi)
  • tâcâim
 (să)
  • tâcâim
  • tâcâiam
  • tâcâirăm
  • tâcâiserăm
  • tâcâisem
a II-a (voi)
  • tâcâiți
 (să)
  • tâcâiți
  • tâcâiați
  • tâcâirăți
  • tâcâiserăți
  • tâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • tâcâiesc
 (să)
  • tâcâiască
  • tâcâiau
  • tâcâiră
  • tâcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăcăi, tăcăiescverb

  • 1. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pasărea aceasta uneori, cînd zboară, tăcăiește cu ciocul, ca și cînd s-ar lovi două scîndurele. MARIAN, O. II 78. DLRLC
etimologie:
  • Tac + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.