opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMÂIER, tămâiere, s. n. Tămâierniță. – Tămâie + suf. -ar.

tămâier [At: PITIȘ, ȘCH. 231 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: tămâie + -ar] 1 sn Tămâierniță. 2 sm (Bot) Ienupăr (Juniperus communis).

TĂMÂIER, tămâiere, s. n. Tămâierniță. – Tămâie + suf. -er.

TĂMÎIER, tămîiere, s. n. Tămîierniță, tămîietoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tămâier1 (ienupăr) s. m., pl. tămâieri

tămâier2 (vas pentru tămâie) s. n., pl. tămâiere

!tămâier1 (ienupăr) s. m., pl. tămâieri

tămâier2 (vas pentru tămâie) s. n., pl. tămâiere

tămâier (ienupăr) s. m.

tămâier (tămâierniță) s. n., pl. tămâiere

tămâier, -iere.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂMÂIER s. v. cădelniță, ienupăr, jneapăn.

tămîier s. v. CĂDELNIȚĂ. IENUPĂR. JNEAPĂN.

Intrare: tămâier (bis.)
tămâier2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâier
  • tămâierul
  • tămâieru‑
plural
  • tămâiere
  • tămâierele
genitiv-dativ singular
  • tămâier
  • tămâierului
plural
  • tămâiere
  • tămâierelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tămâier (bot.)
tămâier1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâier
  • tămâierul
  • tămâieru‑
plural
  • tămâieri
  • tămâierii
genitiv-dativ singular
  • tămâier
  • tămâierului
plural
  • tămâieri
  • tămâierilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tămâier, tămâieresubstantiv neutru

etimologie:
  • Tămâie + sufix -ar. DEX '09

tămâier, tămâierisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.