2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ulma [At: BIBLIA (1688), 3802/20 / V: ~mi, (reg) urma (Pzi: 3 urmează), aurma (Pzi: 3 aurmă) / Pzi: ulm, ~mez / E: ns cf adulma] (Îrg) 1 vt(a) A adulmeca (1). 2 vi (Rar; d. oameni) A mirosi. 3 vt (Fig) A presimți.

ULMA, ulm, vb. I. Tranz. A adulmeca. Copoii din bătătură îl ulmară, îl zăriră, îl luară în goană. ODOBESCU, S. III 246. Ogari slobozea, Fata d-o ulma, Urma i-o găsea. PĂSCULESCU, L. P. 181. – Prez. ind. și: ulmez.

ULMA, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2.

ulmà (și ulmì) v. 1. a adulmeca: îl ulmară copoii OD.; 2. fig. a simți observând: îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)].

UIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: udmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”.

uimă sf [At: CALENDARIU (1814), 178/1 / V: duimă huimă, iuimă, udmă, udumă, uimă, utmă / Pl: ~me, ~mi / E: ns cf moimă2] 1 (Pop) Adenită. 2 (Reg) Buboi. 3 (Reg) Gușă (10). 4 (Reg) Oreion. 5 (Reg) Panarițiu. 6 (Reg) Erizipel. 7 (Reg; dep) Persoană urâtă.

UIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: udmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „ umflătură dureroasă ”.

UIMĂ, uime s. f. (Popular) Inflamație a ganglionilor limfatici (mai ales a celor de la gît și de la subsuori); scurtă. V. adenopatie. Romîncele din Moldova o întrebuințează [mierea de bondar] spre vindecarea uimei. MARIAN, INS. 197.

UIMĂ ~e f. pop. Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsiori sau de la stinghii. /cf. ngr. idhma

uimă f. umflătură la gât, la subțioară, la stinghii. [Mold. udmă: origină necunoscută].

adúlmec și (vechĭ) adúlm, aúlm și úlm, a v. tr. (lat. ad-olmĭcare saŭ rom. olm, miros, compus ca ad-un). Iaĭ urma mirosind (cum fac cîniĭ ca să descopere vînatu ca să se ferească de vînătorĭ): un cîne care adulmecă putoarea fĭareĭ. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima îĭ umbla aĭiurea cercetînd, adulmecînd (Rebr, 2,129); hoțu adulmecă mișcarea polițiiĭ. – Și dúlmăc, -ecĭ, -ecă; să -ece (Mold. sud) și ulmesc (Mold. sud): îșĭ unflă nările lupu ca să ulmească stîna, și pornește (VR. 2,204). Mrom. úlmic, a -a (d. olmu, olm). V. aput și oblicesc 1.

údmă f., pl. e (vgr. oidma și oidema, d. oidéo, unflu; ngr. idima. V. edemă. P. oĭ = u, cp. cu usuc 1). Orĭ-ce inflamațiune a unuĭ ganglion linfatic. – Și uĭmă (ca vreĭnic îld. vrednic. V. adenită, bubon, tragăn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uimă (pop.) s. f., g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă (pop.) s. f., g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă s. f. (sil. ui-), g.-d. art. uimei; pl. uime

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UIMĂ s. (MED.) scurtă, (reg.) moimă, (Mold.) boșoalcă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, οἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ulma, ulmez, vb. I (înv.) 1. (despre câini, copoi etc.) a adulmeca. 2. (fig.; despre oameni) a simți, a observa, a mirosi.

uimă, uime, s.f. – (reg.; med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în localitățile de pe Valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALRRM, 1969: 163); abces (Țiplea, 1906); adenită (Butură, 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria, 2001: 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestat exclusiv în Maramureș) (DER, MDA); cf. ngr. idhma „umflătură dureroasă” (DEX).

uimă, -e, s.f. – (med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în loc. de pe valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALR 1969: 163); abces (Țiplea 1906); adenită (Butură 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă, umflătură: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria 2001, 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestată exclusiv în Maramureș) (DER).

Intrare: ulma
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulma
  • ulmare
  • ulmat
  • ulmatu‑
  • ulmând
  • ulmându‑
singular plural
  • ulmă
  • ulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulm
(să)
  • ulm
  • ulmam
  • ulmai
  • ulmasem
a II-a (tu)
  • ulmi
(să)
  • ulmi
  • ulmai
  • ulmași
  • ulmaseși
a III-a (el, ea)
  • ulmă
(să)
  • ulme
  • ulma
  • ulmă
  • ulmase
plural I (noi)
  • ulmăm
(să)
  • ulmăm
  • ulmam
  • ulmarăm
  • ulmaserăm
  • ulmasem
a II-a (voi)
  • ulmați
(să)
  • ulmați
  • ulmați
  • ulmarăți
  • ulmaserăți
  • ulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • ulmă
(să)
  • ulme
  • ulmau
  • ulma
  • ulmaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulma
  • ulmare
  • ulmat
  • ulmatu‑
  • ulmând
  • ulmându‑
singular plural
  • ulmea
  • ulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulmez
(să)
  • ulmez
  • ulmam
  • ulmai
  • ulmasem
a II-a (tu)
  • ulmezi
(să)
  • ulmezi
  • ulmai
  • ulmași
  • ulmaseși
a III-a (el, ea)
  • ulmea
(să)
  • ulmeze
  • ulma
  • ulmă
  • ulmase
plural I (noi)
  • ulmăm
(să)
  • ulmăm
  • ulmam
  • ulmarăm
  • ulmaserăm
  • ulmasem
a II-a (voi)
  • ulmați
(să)
  • ulmați
  • ulmați
  • ulmarăți
  • ulmaserăți
  • ulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • ulmea
(să)
  • ulmeze
  • ulmau
  • ulma
  • ulmaseră
Intrare: uimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uimă
  • uima
plural
  • uime
  • uimele
genitiv-dativ singular
  • uime
  • uimei
plural
  • uime
  • uimelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udmă
  • udma
plural
  • udme
  • udmele
genitiv-dativ singular
  • udme
  • udmei
plural
  • udme
  • udmelor
vocativ singular
plural
utmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
udumă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ulmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ulma, ulmverb

  • 1. Adulmeca, mirosi. DLRLC DLRM
    • format_quote Copoii din bătătură îl ulmară, îl zăriră, îl luară în goană. ODOBESCU, S. III 246. DLRLC
    • format_quote Ogari slobozea, Fata d-o ulma, Urma i-o găsea. PĂSCULESCU, L. P. 181. DLRLC
    • format_quote prin extensiune Urmări. DLRM
      sinonime: urmări
etimologie:

uimă, uimesubstantiv feminin

  • 1. popular Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Romîncele din Moldova o întrebuințează [mierea de bondar] spre vindecarea uimei. MARIAN, INS. 197. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.