umblător, ~oare [At: PSALT. 174 / V: (îrg) îm~ a, s / Pl: ~i, ~oare / E: umbla + -ător] 1-2 smf, a (Ființă) care umblă (1). 3-4 smf, a (Ființă) care posedă capacitatea de a umbla (1). 5 a (Îs) Cal ~ Cal care merge bine. 6 a (Înv; îs) ~ în somn Somnambul. 7 smf (Arg; mpl) Pantofi. 8 smf (Arg; mpl) Ghete (2). 9-10 smf, a (Ființă) care cutreieră. 11 a (Înv; d. femei) De moravuri ușoare. 12 sm (Înv) Curier . 13 sm (Înv) Ostaș dintr-un corp de curieri ai domnilor moldoveni. 14 a Care își schimbă locul, poziția Si: mișcător, mobil. 15 a Care poate fi mișcat Si: mișcător. 16 a Care plutește Si: plutitor. 17 sf Reg) Piatra alergătoare de la moară. 18 a (Înv; d. bani) Care este în circulație. 19 smf Persoană care se comportă într-un anumit fel. 20 a (Reg; îs) Grâu ~ Grâu care se poate semăna atât toamna, cât și primăvara. 21 a (Reg; îs) Loc ~ Loc care se ară în fiecare an. 22 sf Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 23 sf (Îvp) Closet. 24 sf (Reg) Urdiniș (1). 25 sf (Reg) Cărăruie făcută de fiarele sălbatice prin pădure.

UMBLĂTOR, †ÎMBLĂTOR I. adj. verb. UMBLA. 1 Care umblă ¶ 2 Care umblă mult, care e mereu pe drumuri: cum este de umblătoare Țiganca, așa să fie și copilul de umblător (GOR.) ¶ 3 Pod ~ 👉 POD2 ¶ 4 🌿 Grîu ~, specie de grîu tuns: grîul tuns este de două soiuri: umblătoriu și de toamnă (DRĂGH.). II. UMBLĂTOARE, †ÎMBLĂTOARE sf. Loc pentru satisfacerea trebuințelor naturale, privată, latrină: nici pînă la îmblătoare nu-i lăsa să iasă (NEC.).

UMBLĂTOR¹, umblători, s. m. (Învechit) Ostaș dintr-un corp de curieri ai domnilor moldoveni, pentru Polonia și Ucraina. Vom putea, din notițele ce ne-a păstrat Cantemir, să lămurim armata Moldovei. Ea se compunea:... două vătășii: umblătorii de Hotin și umblătorii de Soroca. BĂLCESCU, O. I 118.

UMBLĂTOR², -OARE, umblători, -oare, adj. (Rar) Care umblă (mult). ◊ Pod umblător v. pod (I 1).

umblător a. mobil: pod umblător. ║ m. od. ștafetar: umblătorii de Hotin și de Soroca.

umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.

umblător¹ adj. m., pl. umblători; f. sg. și pl. umblătoare

umblător² (înv.) s. m., pl. umblători

umblător² (înv.) s. m., pl. umblători

umblător¹ adj. m., pl. umblători; f. sg. și pl. umblătoare

umblător adj. m., s. m., pl. umblători; f. sg. și pl. umblătoare

umblător, umblători s. m. pantof.