unsură sf [At: CORESI, L. 194/21 / Pl: ~ri / G-D: și (înv) -reei / E: uns¹ + -ură] 1 (Înv) Unsoare (1). 2 (Reg; mai ales în Trs) Untură (5). 3-4 (Înv) Unsoare (8, 9).

‡UNSURĂ (pl. -suri) sf. Faptul de a unge, ungere: vracii unseră pre Israil pînă se împlură 40 de dzile, că în atîta vréme ținea zi(u)a de ~ (PAL.) [uns].

unsúră, V. untură.

UNTURĂ (pl. -turi) sf. 1 🍽 👉 GRĂSIME2 : ~ de porc, de gîscă, de găină; – grăsimea din corpul animalelor, întrebuințată ca leac: ~ de ariciu, de bursuc, de iepure, de șarpe (PAMF.) ¶ 2 ~ de pește, uleiu extras din ficatul mai multor pești din mările arctice, întrebuințat în medicină ¶ 3 Ⓟ iron. Muci: îi curge untura pe nas [lat. ŭ n c t u r a].

untúră f., pl. ĭ (lat. ŭnctura, sard. sp. pg. untura, pv. onchura, omtura). Grăsime (de porc, de gîscă, de pește) la bucătărie saŭ la farmacie (unsoare). La Cor. unsură.