uruială² sf vz urluială¹

hurluială sf vz urluială

huruială² sf vz urluială

urăială sf vz urluială¹

urială sf vz urluială

urloială sf vz urluială

urluială sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. VIII, 38/P: ~lu-ia~ / V: horu~, h~, huru~, urăi~, uri~, urloi~, urui~ / Pl: ~ieli, (rar) ~iele / E: urlui¹ + -eală] 1 Urluire (1). 2 Boabe de cereale măcinate mare, întrebuințate ca hrană pentru animale Si: (reg) urui¹, uruioc¹, păsat. 3 (Reg) Păsat cu lapte dulce. 4 Hrană pentru animale cu urluială . 5 (Pan) Sare zdrobită sau măcinată mare. 6 (Reg; îf huruială) Treabă multă.

❍URLĂU sbst. Băn. = URLUIALĂ.

URLUIALĂ, ❍HURLUIALĂ (pl. -uieli) sf. Porumb, grîne, etc. măcinate gros pentru dat la vite: în multe locuri se dă urluială de mazăre și orz la vitele ce sînt a se îngrășa foarte de grabă (ION.) [urlui].

❍URUIU sbst. Băn. = URLUIALĂ.

URLUIALĂ, urluieli, s. f. Porumb (sau orz, ovăz, turte de semințe oleaginoase etc.) măcinat mare sau abia zdrobit, folosit ca hrană mai ales pentru animale. Mirosul de urluială proaspătă se întindea peste tot ca un fum nevăzut. V. ROM. noiembrie 1953, 89. – Variantă: uruială s. f.

URLUIALĂ ~eli f. Produs obținut din cereale (mai ales din porumb) măcinate mare și folosit ca hrană pentru animale. [G.-D. urluielii] /a urlui + suf. ~eală

urlueală f. porumb sau orz măcinat mare pentru vite.

urluĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a urlui. Cereale urluite: urluĭală de ovăs (Sadov. VR. 1911, 3, 337). V. pîsat.

!uruială/urluială (desp. -ru-ia-) s. f., g.-d. art. uruielii/urluielii; pl. uruieli/urluieli

urluială v. uruială

urluială s. f., g.-d. art. urluielii; pl. urluieli

urluială s. f., g.-d. art. urluielii; pl. urluieli

urluială