verdare sf vz vârdare

verdare s.f. v. vîrdare.

verdáre f., pl. ărĭ (d. verde). Vest. Cĭocănitoare verde (picus viridis). – Și vărdare (Olt.).

vardarie sf vz vârdare

vărdare sf vz vârdare

vârdare sf [At: I. GOLESCU, C. / V: vardarie, văr~, ~rie (pl: ~rii, ~dării) ~rva~, verare, verdalie, vir~, vurdarie / Pl: ~dări / E: verde] (Orn; reg) 1 (Șîc ~-verde) Ciocănitoare-verde (Picus viridis). 2 (Șîc virdarie-de-zăvoi) Ciocănitoare-sură (Picus canus). 3 (Îc) Virdare-neagră Ciocănitoare-neagră (Dryocopus martiu). 4 (Îc) ~-pestriță (sau ~-roșie) Ciocănitoare-pestriță (Dryobates major). 5 (Îc) ~-mică Ciocănitoare mică (Dryobates minor). 6 (Îf vârdarie) Sticlete (Carduelis carduelis).

vârdarie sf vz vârdare

vârvare¹ sf vz vârdare

verare sf vz vârdare

verdalie sf vz vârdare

vierdare sf vz vârdare

virdare sf vz vârdare

vurdarie sf vz vârdare

virdare s.f. v. vîrdare.

vîrdare s.f. (ornit.; reg.) 1 Numele mai multor păsări din ordinul agățătoarelor: a) ciocănitoare verde (Picus viridis); b) ciocănitoare sură (Picus canus). 2 Sticlete (Carduelis carduelis). • pl. -ări. și verdare, virdare s.f. /cf. verde.

VIRDARE, virdări, s. f. Specie frumoasă de ciocănitoare cu penele verzi, amestecate cu roșu, galben, negru și alb (Picus viridis); verdoaică. (Atestat în forma verdare) Verdarea cearcă copaciul și mai slab unde găsește, acolo ciocănește. PANN, P. V. II 125. – Variantă: verdare s. f.

VIRDARE ~ări f. Pasăre sedentară asemănătoare cu ciocănitoarea, având penajul verde împestrițat cu diferite culori. /Orig. nec.

virdare s. f., g.-d. art. virdării; pl. virdări

virdare s. f., g.-d. art. virdării; pl. virdări

virdare s. f., g.-d. art. virdării; pl. virdări

VIRDARE s. v. ciocănitoare, ghionoaie.

VIRDARE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) ciocănitoare, svărdaică, ghionoaie-verde, horoi-verde.

virdare s. v. CIOCĂNITOARE. GHIONOAIE.

VIRDARE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) ciocănitoare, svărdaică, ghionoaie-verde, horoi-verde.