vinariță sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~țe / E: vin + -ariță] 1 Plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor, la aromatizarea unor băuturi etc. Si: sânziană, vineriță (5), (reg) nebunoasă, sculătoare, tămâioasă, vinarie, vinăriță, mama-pădurii (Asperula odorata). 2 (Olt; csc) Roiuri de musculițe din jurul băuturilor alcoolice sau al altor lichide care fermentează.

vinariță s.f. (bot.) Plantă erbacee perenă, din familia rubiaceelor, cu frunzele verticilate și cu florile mici, albe, dispuse în cime terminale, care se folosește în stare uscată la parfumarea rufelor și la aromatizarea unor băuturi (Asperula odorata). • pl. -e. /vin + -ariță.

VINARIȚĂ, vinarițe, s. f. Plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu flori albe și cu miros plăcut, folosită la parfumarea rufelor sau a unor băuturi; crește în păduri umbroase (Asperula adorata).

VINARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albe, folosită pentru proprietățile ei aromatice la parfumarea rufelor spălate sau pentru a da aromă unor băuturi etc. /vin + suf. ~ariță

vinariță f. plantă cu proprietăți tonice și vulnerare, având uscată un miros plăcut, din care cauză se pune printre rufe spre a le parfuma (Asperula). [Această plantă, amestecată cu vin, dă o băutură plăcută].

MAMĂ (pl. -me) sf. 1 Femeie care are un copil sau mai mulți; termenul cu care se adresează cineva aceleia care l-a născut; (P): unde dă mama, carnea crește, mama care-și pedepsește copilul, nu caută să-i facă rău, ci să-l îndrepteze spre bine; (P): ce-a făcut mama și tata, o să facă fiul și fata; bun ca sînul mamei, foarte bun; a trăi ca în sînul mamei, a duce un traiu fericit ¶ 2 Titlu dat unei femei bătrîne, maică: mama Safta; ~ soacră ¶ 3 Termen cu care o mamă își desmiardă copilul: „Dar pe ce pricină, ~?” muma sa l-a întrebat (PANN); ce te doare, ~ dragă? ¶ 4 F De mama focului, extraordinar, grozav, nevoie mare: a mai născut o fetiță ... urîtă de mama focului (CAR.); era un ger de mama focului (BR.-VN.); comp. FOC ¶ 5 Ⓕ Cauză, pricină: nevoia e mama născocirilor (ZNN) ¶ 6 De-a mama gaia 👉 GAIE 3 ¶ 7 Lă-mă-mamă 👉 LA³ ¶ 8 🔱 Ⓟ MAMA-PĂDURII sau MUMA-PĂDURII, ființă închipuită de popor avînd înfățișarea unei femei bătrîne, foarte urîtă, cu păr lung pînă la pămînt, care totdeauna bocește prin pădure; uneori apare ca o călugăriță cu părul despletit, alteori ca jumătate bărbat și jumătate femeie, sau jumătate om și jumătate lemn; numită și „mama-huciului”, „mama-codrului”, „vidma-pădurii”, „vîlva-pădurii”, „pădureana” sau „păduroaica” (PAMF.) (ȘEZ.) (VOR.) ¶ 9 🌿 MAMA-PĂDURII¹ sau MUMA-PĂDURII, mică plantă ierboasă, de coloare purpurie, rar albă, cu tulpina fără frunze, acoperită de solzi, cu flori purpurii; crește părăsită pe rădăcinile arborilor din pădurile umede și umbroase (Lathraea squamaria) (🖼 3021); – MAMA-PĂDURII² = VINARIȚĂ ¶ 10 🌿 MAMA-SECĂRII (VIC.) CORN-DE-SECARĂ [lat. mamma].

vinariță s. f., g.-d. art. vinariței; pl. vinarițe

vinariță s. f., g.-d. art. vinariței; pl. vinarițe

vinariță s. f., g.-d. art. vinariței; pl. vinarițe

VINARIȚĂ s. (BOT.; Asperula odorata) sânziene-de-pădure, (reg.) mama-pădurii.

VINARIȚĂ s. (BOT.; Asperula odorata) sînziene-de-pădure, (reg.) mama-pădurii.