2 intrări
42 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni zăpada. – Din viscol.
viscoli [At: MOLNAR, D. 260/1 / V: (îrg) vic~, (reg) jic~, jiculi, vicola, vișc~ / Pzi: 3 ~lește, (reg) viscolă / E: viscol] 1 viim A sufla vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de lapoviță), spulberând zăpada în vârtejuri Si: (reg) a omeți. 2 viu (D. vânt) A sufla violent spulberând și troienind zăpada. 3 vtu (D. vânt) A spulbera și a troieni zăpada. 4 vtim (C. i. oameni) A-l biciui viscolul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VISCOLI, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. Impers. A bate vînt puternic cu ninsoare spulberată în vîrtejuri. Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137. Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Tranz. (Rar, cu subiectul «zăpadă») A lovi, a biciui (în rafale); a troieni. Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. 2. Fig. A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol. Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. BOTEZ, P. O. 50. ◊ Tranz. (Rar) A face să se miște dintr-o parte în alta; a flutura, a zgîlțîi. Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119. – Variantă: vicoli vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VISCOLI pers. 3 ~ește intranz. A fi viscol; a spulbera. /Din viscol
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viscolì v. a sufla un viscol: noaptea pe când viscolește AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gigul sn vz vicol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jicoală sf vz vicol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vâșcol sn vz viscol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicol sn vz viscol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicola v vz viscoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicoli v vz viscoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicul sn vz viscol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul[1] (A: nct), gigul, jicol,[2] ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian1 de zăpadă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viscor sn vz viscol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vișcol sn vz viscol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vișcoli v vz viscoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viscolitură s.f. (pop.) Viscolire. ♦ Concr. Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. • pl. -i. /viscoli + -tură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VICOL s. n. v. viscol.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICOLI vb. IV v. viscoli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VISCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vicol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VISCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicol-, V. viscol-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
viscolésc v. intr. impers. (ung. *veszkölni îld. veszködni, a fi agitat). Bate vîntu pe cînd ninge: viscolea strașnic. – În nord și a vicoli.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
viscoli (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscolește, 3 pl. viscolesc, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 sg. să viscolească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
viscoli (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscolește, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 sg. să viscolească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viscoli vb., ind. prez. 3 sg. viscolește, imperf. 3 sg. viscolea; conj. prez. 3 sg. viscolească; ger. viscolind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viscol s. n., pl. viscole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
viscol s. n., pl. viscole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viscol s. n., pl. viscole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viscol
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
viscol, -cole.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VISCOLI vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vântul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vântul ~ zăpada.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VISCOLI vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vîntul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vîntul ~ zăpada.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vicol, vicole, s.n. (reg.) viscol.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
viscoliverb
- 1. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137. DLRLC
- Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. DLRLC
- Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. DLRLC
-
- Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. DLRLC
-
-
- 2. A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol. DLRLC
- Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. BOTEZ, P. O. 50. DLRLC
-
- Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119. DLRLC
-
-
etimologie:
- viscol DEX '09 DEX '98 NODEX
viscol, viscolesubstantiv neutru
- 1. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
- Se muncea să-și scuture zăpada cîtă i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. DLRLC
- Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. DLRLC
- Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. DLRLC
- Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. DLRLC
- Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. DLRLC
- Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. DLRLC
-
- 2. Forță impetuoasă. MDA2
-
etimologie:
- DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX