18 definiții pentru vraniță
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VRANIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vramiță s. f.] – Din sb. vratnica.
vraniță sf [At: (a. 1519) ap. TDRG / V: ~ami~ / Pl: ~țe / E: srb vratnica] (Reg) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vraniță s.f. (reg.) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. La vraniță se opri, puse mîna streașină la ochi și se uită spre el (SANDU-A.). • pl. -e. și vramiță s.f. /<srb. vratnica, bg. вратница.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VRANIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vramiță s. f.] – Din scr. vratnica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRANIȚĂ, vranițe, s. f. (Regional; și în forma vramiță) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. Deschise vranița cu mare băgare de seamă... și vru să iasă în uliță. REBREANU, I. 118. Ajunse la vramița oborului părintesc. SANDU-ALDEA, D. N. 282. Mai frumoasă era însă vramița. SLAVICI, N. I 61. – Variantă: vramiță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) vrániță f., pl. e (sîrb. vratnica, canat, valvă, d. vrata, poartă). Vest. Poartă de nuĭele, portiță. – Și vrágniță (Maram.) și vrácniță (Ban. A lăsa vracniță, a lăsa vraiște) și vrámiță (Munt. vest, Crișeana), și vramniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) vrániță, V. oraniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VRAMIȚĂ s. f. v. vraniță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRAMIȚĂ s. f. v. vraniță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRAMIȚĂ s. f. v. vraniță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vramiță sf vz vraniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vramiță s.f. v. vraniță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
orániță f., pl. e (sîrb. oránica, bg. vránica, a. î.; turc. [d. sîrb.] orániča). Dun. Cin maĭ lat, luntre pescărească dintr’un trunchĭ saŭ și compusă. – La N. Dens. 16 vrániță. V. cĭobacă și monoxil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vrám(n)iță, V. vraniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vraniță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. vraniței; pl. vranițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vraniță (reg.) s. f., g.-d. art. vraniței; pl. vranițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vraniță s. f., g.-d. art. vraniței; pl. vranițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vraniță (-țe), s. f. – Poartă țărănească de scînduri sau de nuiele. – Var. vracniță, vragniță, vramniță. Sl., slov. vratnica, bg. vranica, din sl. vrata (Cihac, II, 465; Tiktin; Conev 81).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vraniță, vranițe, s.f. – (reg.) Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea, 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALRRM, 1971). Atât construcția, cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALRRM, 1971: 259). – Din srb. vratnica (Scriban, DEX, MDA) < din sl. vrata „poartă” (Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vraniță, -e, s.f. – Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALR 1971). Atât construcția cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALR 1971: 259). – Din srb. vratnica (DEX); Din sl. vrata (Cihac, Tiktin cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vraniță, vranițesubstantiv feminin
- 1. Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deschise vranița cu mare băgare de seamă... și vru să iasă în uliță. REBREANU, I. 118. DLRLC
- Ajunse la vramița oborului părintesc. SANDU-ALDEA, D. N. 282. DLRLC
- Mai frumoasă era însă vramița. SLAVICI, N. I 61. DLRLC
-
etimologie:
- vratnica DEX '98 DEX '09