3 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vântoa1 sf vz ventuză

VÂNTOASĂ ~e f. 1) Vânt puternic însoțit uneori de ploaie,de grindină (cu descărcări electrice); vântoaică; furtună; vijelie. 2) pl. pop. Ființă imaginară, având aspect de fată frumoasă îmbrăcată în alb, ce apare numai noaptea și face rău, în special bărbaților; iele; șoimane; drăgaică. /vânt + suf. ~oasă

VÂNTOS, -OASĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.

VÂNTOS, -OASĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.

VENTUZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. – Din fr. ventouse.

VENTUZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. – Din fr. ventouse.

vântos, ~oa [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~oși, ~oase / E: ml ventosus, -a, -um] 1 a (D. starea atmosferei, d. climă sau d. anotimpuri) Cu vânturi (1) frecvente Si: (îrg) vânturos (1), (îvr) vânturatic (1). 2 a Bântuit de vânturi (1). 3 a (Reg; d. oameni) Pocit2 de iele Si: vânturos (3). 4 a (Înv; fig) Nestatornic. 5 a (Fig; înv) Ușuratic. 6 a (Sst; sens etimologic) Îngâmfat. 7 a (Sst; sens etimologic) Fanfaron (2). 8 a (Med; înv) Flatulent. 9 sf, (reg) sn Vânt puternic (cu vârtejuri) Si: (pop) vântoaică, (reg) vântăraie, vântoaie, vântoșele (1). 10 sf (Reg; îe) Ce ~oase te aduce? Întrebare adresată cuiva care a venit pe neașteptate. 11 sfp (Mtp) Divinități feminine ale vântului, care stârnesc furtunile și vârtejurile de vânt Si: iele, (reg) vântoșele (2), vânturițe, vânturoase (9). 12 sfp (Trs) Primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare Si: zilele babei. 13 (Mtp; Mar; îs) Sărbătorile ~oasălor Sărbătoare consacrată vântoaselor (11), în cele 9 joi de după Paști, care trebuie respectată prin repaus, recluziune și discreție.

ventu sf [At: MEȘT. DOFT. I, 41v/16 / V: (înv) ~ndu~, (îvr) vin~, vân~ / Pl: ~ze / E: fr ventouse, ngr βεντούζα] 1 (Med) Pahar special de sticlă groasă, cu marginea puțin răsfrântă, care, după crearea de vid în interior (prin flambare), se aplică, în scop curativ, pe pielea unui bolnav. 2 Urmă lăsată pe piele de o ventuză (1). 3 (Înv; îs) ~ uscată (sau seacă) Ventuză care se aplică pe pielea uscată a unui bolnav, pentru a provoca o congestie locală. 4 (Îs) ~ scarificată (sau tăiată, sângerată) Ventuză care se aplică pe pielea scarificată a unui bolnav, pentru a-i extrage o cantitate mică de sânge. 5 Organ în formă de disc al unor animale (acvatice) care le permite să se fixeze pe diferite corpuri (ca să sugă). 6 Aparat în formă de clopot cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația într-o conductă. 7 (Tip; lpl) Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat.

ventu s.f. 1 Vas de sticlă, în formă de pahar cu fundul bombat și cu marginea puțin răsfrîntă, care, după crearea de vid în interior (prin flambare), se aplică pe pielea bolnavului, pentru a provoca o mică congestie locală, în scop curativ. ◊ (în trecut) Ventuză uscată (sau seacă) = ventuză care se aplica pe pielea uscată a unui bolnav pentru a provoca o congestie locală. Ventuză scarificată (sau tăiată, sîngerată) = ventuză care se aplica pe pielea scarificată a unui bolnav pentru a-i extrage o cantitate mică de sînge. ♦ Urmă lăsată de un astfel de pahar aplicat pe piele. 2 (zool.) Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), cu ajutorul căruia se fixează pe o suprafață, pe alt corp etc. (pentru a suge). ♦ Analog. Dispozitiv în formă de disc pentru fixarea obiectelor pe suprafețe netede. 3 Aparat în formă de clopot, folosit la evacuarea aerului care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. 4 (tipogr.; la pl.) Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hîrtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. • pl. -e. /<fr. ventouse, ngr. βεντούζα.

vîntos, -oa adj., s.f. 1 adj. (despre starea atmosferică, despre climă sau despre anotimpuri) Cu vînt, bătut de vînt. Înmormîntarea n-avusese loc decît în după-amiaza de miercuri, pe o ploaie rece de primăvară vîntoasă (VIN.). 2 s.f. Vînt puternic (cu vîrtejuri); (pop.) vîntoaie. Da, încuviință bătrînul, ne dă de știre că vîntoasa a trecut munții și lumea a intrat în rînduiala ei (SADOV.). 3 s.f. pl. (în credințele pop.) Iele. Se duseră cum se duce năluca cînd umblă vîntoasele și gonesc în miezul nopții pricolicii (SLAV.). • pl. -oși, -oase. /vînt + -os.

VENTUZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ al unor animale acvatice, cu ajutorul căruia ele se fixează pe suprafața unui corp. 2. Pahar mic de sticlă cu marginile rotunjite, care se aplică în scopuri terapeutice pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sîngelui; pahar. Lua temperaturile, punea ventuze la bolnavi, făcea injecții cu o îndemînare de uimea pe doctori. MIRONESCU, S. A. 124. 3. Valvă automată, prin care poate ieși aerul care stînjenește circulația apei într-o conductă.

VÎNTOASĂ, vîntoase, s. f. 1. Vînt mare (cu vîrtejuri); furtună, vijelie. Un han dărăpănat primea prin geamuri sparte vîrtejuri fine de viscol; și vîntoasa, voind să-l prăvale din loc, gemea și urla prin hornurile-i și odăile-i pustii. SADOVEANU, O. VIII 169. Și deodată... răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului. C. PETRESCU, A. R. 6. Vîntul se preface în vifore și vîntoase cumplite, care scot arborii din rădăcini. MARIAN, Î. 348. ◊ Fig. Pămîntul prindea a dudui... sub galopul cailor, sub fuga de vîntoasă a căruțelor. CAMILAR, N. II 249. 2. (Mai ales la pl.) Iele. L-au intîlnit vîntoasele Și frumoasele. TEODORESCU, P. P. 360.

VÎNTOS, -OASĂ, vîntoși, -oase, adj. Cu vînt, bătut de vînt. Striga din răsputeri chemînd ciclopii Ce-n peșteri împrejur și-aveau sălașul Pe culmi vîntoase. MURNU, O. 153. Într-o vreme cam vîntoasă... intrase într-o grădină. La TDRG. ♦ Fig. De vînt. Cu aripi vîntoase. urla... mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7.

VENTU s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite să se fixeze pe diferite corpuri ca să sugă. 2. Păhărel special de sticlă care se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. Aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul care împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hîrtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. [< fr. ventouse].

VENTU s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. păhărel special de sticlă ce se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul ce împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. (< fr. ventouse)

VÂNTOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre timp) Care se caracterizează prin prezența vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. /vânt + suf. ~os

VENTUZĂ ~e f. 1) Vas mic de sticlă, care se aplică pe corpul unui bolnav, după ce s-a rarefiat aerul din el prin încălzire, pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul căruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge sângele). 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate extrage aerul care împiedică circulația apei într-o conductă. /<ngr. ventuza, fr. ventouse

vântoase f. pl. 1. vârtej de vânt; 2. Mold. și Tr. ale nume dat Ielelor (cari se învârtesc repede ca vântul): ți-e frică de strigoi, de vântoase AL. aspra vâjăire a cumplitelor Vântoase AL.

vântos a. repede ca vântul: cu aripi vântoase EM. [Lat. VENTOSUS].

ventuză f. 1. păhărel de sticlă ce s’aplică pe piele și în care se face vidul spre a ridica epiderma și a produce o iritațiune locală; 2. organ particular unor animale, ca lipitoarea (= fr. ventouse).

*ventúză f., pl. e (fr. ventouse, d. lat. ventosa, adică „vîntoasă” [scoțîndu-ĭ aeru], subînț. cucúrbita, dovleac, tivdă). Clopoțel de sticlă orĭ un simplu păhărel al căruĭ interior se încălzește cu spirt aprins care a fost turnat pe o bucată de vată și apoĭ se aplică pe spinarea, pe pĭeptu orĭ la tîmplele unuĭ bolnav ca să i se producă o iritațiune locală cînd e congestionat, ca atuncĭ cînd e răcit ș. a. (Sînt și ventuze cu pompă). Organu cu care lipitoarea se prinde de pĭelea unuĭ animal. (Picĭoarele caracatițeĭ îs pline de ventuze). Și zbancă, zbanț, zbranț.

vîntós, -oásă adj. (lat. ventosus. V. ventuză). Plin de vînt: o zi vîntoasă. S. f. Est, nord. Vînt violent (cu vîrtejurĭ): se stîrnise niște vîntoase. Zînă de vînt. V. ĭudă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vântoa (vijelie) s. f., g.-d. art. vântoasei; pl. vântoase

vântoa (vijelie) s. f., g.-d. art. vântoasei; pl. vântoase

vântos adj. m., pl. vântoși; f. vântoa, pl. vântoase

ventu s. f., g.-d. art. ventuzei; pl. ventuze

vântos adj. m., pl. vântoși; f. vântoasă, pl. vântoase

ventu s. f., g.-d. art. ventuzei; pl. ventuze

vântos adj. m., pl. vântoși; f. sg. vântoasă, pl. vântoase

ventu s. f., g.-d. art. ventuzei; pl. ventuze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNTOA s. v. furtună, trombă, vifor, vijelie, vârtej.

VÂNTOS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.

VENTU s. (pop.) pahar, (reg.) zbancă, zbanț. (E răcit, i-a pus ~e.)

VENTU s. (pop.) pahar, (reg.) zbancă, zbanț. (E răcit, i-a pus ~e.)

vîntoa s. v. FURTUNĂ. TROMBĂ. VIFOR. VIJELIE. VÎRTEJ.

vîntos adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ventuză (-ze), s. f. – Organ sau recipient care se fixează pe ceva. – Mr. vinduză. Fr. ventouse; mr., din it. ventosa, cf. ngr. βεντοῦσα, venduza.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vântoasă, vântoase, adj., s.f. – (mit.) Personaj fantastic; iroase, iele: „Tăte iroasele / Și vântoasele / Și moroii / Și strigoii” (Papahagi, 1925: 283); „Da n-am ieșit din ocol până n-am mărs la beserică (...) pentru vântoasă” (Apșa de Jos). – Din vânt + suf. -oasă (DEX); lat. ventosus, -a, -um < lat. ventus „vânt” (MDA).

vântoasă, -e, s.f. – (mit.) Persoanaj fantastic; iroase, iele: „Tăte iroasele / Și vântoasele / Și moroii / Și strigoii” (Papahagi 1925: 283). – Din vânt + -oasă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

vântoase s. f. Divinități feminine în credințele populare, care stârnesc furtunile și vârtejurile de vânt și care locuiesc în peșteri, iezere, noroi, butoaie, urcioare și chiar fluierele ciobanilor; iele. – Din vânt + suf. -oasă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ventuză, ventuze s. f. (glum.) sărut.

Intrare: vântoasă
vântoasă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântoa
  • vântoasa
plural
  • vântoase
  • vântoasele
genitiv-dativ singular
  • vântoase
  • vântoasei
plural
  • vântoase
  • vântoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: vântos
vântos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântos
  • vântosul
  • vântosu‑
  • vântoa
  • vântoasa
plural
  • vântoși
  • vântoșii
  • vântoase
  • vântoasele
genitiv-dativ singular
  • vântos
  • vântosului
  • vântoase
  • vântoasei
plural
  • vântoși
  • vântoșilor
  • vântoase
  • vântoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: ventuză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventu
  • ventuza
plural
  • ventuze
  • ventuzele
genitiv-dativ singular
  • ventuze
  • ventuzei
plural
  • ventuze
  • ventuzelor
vocativ singular
plural
vântuză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vintuză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
venduză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vântoasă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântoa
  • vântoasa
plural
  • vântoase
  • vântoasele
genitiv-dativ singular
  • vântoase
  • vântoasei
plural
  • vântoase
  • vântoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vântoa, vântoasesubstantiv feminin

  • 1. Vânt mare (cu vârtejuri). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Un han dărăpănat primea prin geamuri sparte vîrtejuri fine de viscol; și vîntoasa, voind să-l prăvale din loc, gemea și urla prin hornurile-i și odăile-i pustii. SADOVEANU, O. VIII 169. DLRLC
    • format_quote Și deodată... răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului. C. PETRESCU, A. R. 6. DLRLC
    • format_quote Vîntul se preface în vifore și vîntoase cumplite, care scot arborii din rădăcini. MARIAN, Î. 348. DLRLC
    • format_quote figurat Pămîntul prindea a dudui... sub galopul cailor, sub fuga de vîntoasă a căruțelor. CAMILAR, N. II 249. DLRLC
  • 2. (la) plural Ființă imaginară, având aspect de fată frumoasă îmbrăcată în alb, ce apare numai noaptea și face rău, în special bărbaților; șoimane. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote L-au întîlnit vîntoasele Și frumoasele. TEODORESCU, P. P. 360. DLRLC
etimologie:
  • Vânt + sufix -os. DEX '09 NODEX

vântos, vântoaadjectiv

  • 1. Cu vânt, bătut de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Striga din răsputeri chemînd ciclopii Ce-n peșteri împrejur și-aveau sălașul Pe culmi vîntoase. MURNU, O. 153. DLRLC
    • format_quote Într-o vreme cam vîntoasă... intrase într-o grădină. La TDRG. DLRLC
    • 1.1. De vânt. DLRLC
      • format_quote Cu aripi vîntoase. urla... mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. DLRLC
etimologie:
  • Vânt + sufix -os. DEX '09 DEX '98 NODEX

ventu, ventuzesubstantiv feminin

  • 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lua temperaturile, punea ventuze la bolnavi, făcea injecții cu o îndemînare de uimea pe doctori. MIRONESCU, S. A. 124. DLRLC
  • 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. DEX '09 DEX '98 DN
    • diferențiere Valvă automată, prin care poate ieși aerul care stânjenește circulația apei într-o conductă. DLRLC
  • 4. poligrafie (la) plural Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.