9 definiții pentru zaceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zacea sf [At: (a. 1650-1657) GCR I, 192/12 / V: zăc~ / Pl: ~le / E: slv зачало rs зачало] (Înv) 1 Capitol (1). 2 (Prc) Subdiviziune a capitolelor evanghelice (care se citește în biserică) Si: pericopă.

zacea s.f. (înv) Capitol; restr. fiecare dintre părțile în care sînt divizate capitolele din Evanghelie, care se citesc în biserică. • pl. -e. I<slav. зачѧло.

zaceálă f., pl. ele (vsl. začalo). Vechĭ. Secțiune, capitul (în N. T.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zacea (înv.) s. f., g.-d. art. zacealei; pl. zaceale

zacea (înv.) s. f., g.-d. art. zacealei; pl. zaceale

zacea s. f., g.-d. art. zacelei; pl. zacele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZACEALĂ, zacele, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d. art. zacelei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zaceală, zăcele, s.f. (înv.) capitol, secțiune.

Intrare: zaceală
zaceală1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zacea
  • zaceala
plural
  • zaceale
  • zacealele
genitiv-dativ singular
  • zaceale
  • zacealei
plural
  • zaceale
  • zacealelor
vocativ singular
plural
zaceală2 (pl. -ele) substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zacea
  • zaceala
plural
  • zacele
  • zacelele
genitiv-dativ singular
  • zacele
  • zacelei
plural
  • zacele
  • zacelelor
vocativ singular
plural