ZARĂ s. f. (Pop.) Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

zară² sf vz zar²

zară¹ sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) d~, dzarî, zea~ / Pl: ~re / E: ns cf zer] (Pop) 1-2 Zer (1, 5). 3 Lapte bătut. 4 (Mol) Brânzeturi (1).

zară s.f. (pop.) 1 Lichid albicios, acrișor și cu grăsimi, care rămîne din smîntînă după ce s-a ales untul; zer. Mîncam... fasole fiartă în zarî (BRĂ.). 2 Lapte acru sau bătut. • pl. -e. /cuv. autoh.; cf. alb. dhallë.

ZARĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

ZARĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămîne după ce s-a ales untul din smîntînă. Tot în acel blid se turnă zară-n care se dumică mămăligă. RETEGANUL, P. I 65. Uit’te oleacă de zară, mînîncă și pace! CONTEMPORANUL, VII_II 5. Cînd zara e proaspătă și groasă, se mănîncă cu mămăligă. Unii săteni vara beu zară proaspătă. ȘEZ. VII 98.

ZARĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămîne după ce s-a ales untul din smîntînă. – Comp. alb. dhallë.

ZARĂ f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după alegerea untului din smântână. /Cuv. autoht.

zară f. lapte acru ce s’alege din laptele bătut. [Tras din zer].

zară f. zare: o zară de foc ISP.

záră f., pl. inuzitat zărĭ (înrudit cu alb. dhală, lapte acrit, de unde și mrom. dhală, zară, și cu vgr. gála, lapte. P. dh = z, cp. cu barză, vĭezure și mazăre). Zer rămas din smântână după ce s’a scos untu saŭ din laptele de oaĭe după ce s’a scos cașu și jintuitu.

dzară sf vz zară¹ corectat(ă)

zar² sn [At: LB / V: (reg) zară / Pl: ~uri / E: mg zér^[1]] 1 (Pop) Mecanism montat la ușă, la poartă etc. pentru a o închide Si: broască (23), zăvor (1). 2 Lanț cu lacăt. 3-4 (Reg) Clanță (1-2). 5 (Trs) Sistem de bârne dispuse într-un anumit fel, care se folosește la oprirea plutelor lungi.

zeară sf vz zară¹

zar² s.n. (pop.) Broască la ușă. Se auzi întorcîndu-se cheia-n zarul ușii (PER.). ♦ Zăvor. Își acăță pălăria în zarul ușii (PER.). • pl. -uri. /<magh. zar.

ZAR², zaruri, s. n. (Transilv.) Broasca de la ușă (împreună cu clanța). Și vîrîră cheia cea ruginită în zar (broască) și suciră o dată, de două ori, de trei ori, și de-abia putură deschide ușa aceea. RETEGANUL, P. II 5.

ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broasca de la ușă. – Magh. zár.

zar n. Tr. broască la uși. [Ung. ZÁR].

2) zar n., pl. urĭ (ung. zár). V. zăvor.

zăvór n., pl. oare (vsl. zavorŭ, zavora, drug de’ncuĭat ușa, zatvorŭ, barieră [de unde ung. závár, zavor, zár], zatvoritĭ, a’ncuĭa. V. pridvor, sfarog). Pĭesa de fer care se’mpinge cu mîna orĭ cu cheĭa ca să’ncuĭ orĭ să descuĭ ușa. Un fel de opritoare la războĭu de țesut. – Și zovor (bibl. 1688). Și zar (Trans.), d. ung.

zară (lichid) (pop.) s. f., g.-d. art. zarei

zară (lichid) (pop.) s. f., g.-d. art. zarei

zară s. f., g.-d. art. zarei

zar s. n., pl. zaruri

zăvor s. n., pl. zăvoare

zar s. n., pl. zaruri

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. zaruri

ZARĂ s. v. zer.

zară s. v. ZER.

ZAR s. v. broască.

zar s. v. BROASCĂ.