zemurcă sf [At: LB / V: zămâr~, zămur~ / Pl: ~rci / E: zeamă + -urcă] 1 (Îrg) Zeamă (12). 2 (Reg; fig) Leneș. 3 (Reg) Poșircă.

zemurcă s.f. (reg.) Mîncare cu prea multă zeamă. pl. -ci. și zămîrcă, zămurcă s.f. /de la zeamă.

zemúrcă f., pl. ĭ (d. zeamă). Cĭorbalîc, mîncare proastă cu prea multă zeamă în loc să fie maĭ scăzută. – În est zămurcă și -îrcă. V. heltĭugă.

ZĂMÂRCĂ s. f. v. zămurcă.

ZĂMURCĂ s. f. (Reg.) Mâncare cu prea multă zeamă. [Var.: zămârcă] – Cf. z(e)amă.

zămârcă sf vz zemurcă

zămurcă sf vz zemurcă

zămîrcă s.f. v. zemurcă.

zămurcă s.f. v. zemurcă.

ZĂMÂRCĂ, s. f. v. zămurcă.

ZĂMURCĂ s. f. (Reg.) Mâncare cu prea multă zeamă. [Var.: zămârcă] – Cf. z(e)amă.

ZĂMURCĂ s. f. (Regional) Mîncare cu prea multă zeamă. El că i-a dat Mîncare să le-ajungă, Mai mult zămurcă lungă. SEVASTOS, la TDRG.

ZĂMÎRCĂ s. f. v. zămurcă.

ZĂMURCĂ s. f. (Reg.) Mîncare cu prea multă zeamă. [Var.: zămîrcă s. f.] – Din zeamă + suf. -îrcă.

zămurcă f. Mold. zeamă proastă.

zămîrcă, V. zemurcă.

zămúrcă, V. zemurcă.

zemurcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zemurcii; pl. zemurci

zemurcă (reg.) s. f., g.-d. art. zemurcii; pl. zemurci

zemurcă s. f., g.-d. art. zemurcii

zemurcă s. f., g.-d. art. zemurcii