opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Explicative DEX

ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.

ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.

îmbufnat, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 363 / V: ~uvn~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbufna] (Fam) 1 Bosumflat. 2 (Rar) Indispus.

ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Despre persoane) Supărat, bosumflat, posomorît. Își băgă nasul îmbufnat în hîrtii. PAS, Z. IV 72. Mioara stă îmbufnată în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. II 157. Ia batista îmbufnat și rămîne cu ea în mînă. SEBASTIAN, T. 104.

îmbufnat a. bozumflat.

îmbufnát, -ă adj. (d. bufn-iță). Bosunflat, supărat și posomorît. V. busnat.

ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

îmbufna vr [At: GORJAN, H. II, 203/36 / V: (nob) ~unfa, ~uvna / Pzi: ~nez / E: în- + bufnă] (Fam) A se bosumfla.

îmbunfa v vz îmbufna

îmbuvnat, ~ă a vz îmbufnat2

ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. ◊ Fig. Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.

A SE ÎMBUFNA mă ~ez intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oțeti; a se șifona. /în + bufnă

îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì].

îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît.

Ortografice DOOM

!îmbufna (a se ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă îmbufnez, 3 se îmbufnează; conj. prez. 1 sg. să mă îmbufnez, 3 să se îmbufneze; imper. 2 sg. afirm. îmbufnează-te; ger. îmbufnându-mă

îmbufna (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufnează

îmbufna vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnez, 3 sg. și pl. îmbufnează

Sinonime

ÎMBUFNAT adj., adv. 1. adj. v. bosumflat. 2. adj., adv. chiorâș, încruntat, mohorât, posomorât. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?)

ÎMBUFNAT adj. v. supărat.

îmbufnat adj. v. SUPĂRAT.

ÎMBUFNAT adj., adv. 1. adj. bosumflat, (pop. și fam.) țîfnos, (reg.) drîmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om tare ~.) 2. adj., adv. chiorîș, încruntat, mohorît, posomorît. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?)

ÎMBUFNA vb. v. supăra.

ÎMBUFNA vb. v. bosumfla.

îmbufna vb. v. SUPĂRA.

ÎMBUFNA vb. a se bosumfla, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

Antonime

Îmbufnat ≠ vesel, voios, zâmbăreț, zâmbitor

Intrare: îmbufnat
îmbufnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatul
  • îmbufnatu‑
  • ‑mbufnatul
  • ‑mbufnatu‑
  • îmbufnată
  • ‑mbufnată
  • îmbufnata
  • ‑mbufnata
plural
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnații
  • ‑mbufnații
  • îmbufnate
  • ‑mbufnate
  • îmbufnatele
  • ‑mbufnatele
genitiv-dativ singular
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatului
  • ‑mbufnatului
  • îmbufnate
  • ‑mbufnate
  • îmbufnatei
  • ‑mbufnatei
plural
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnaților
  • ‑mbufnaților
  • îmbufnate
  • ‑mbufnate
  • îmbufnatelor
  • ‑mbufnatelor
vocativ singular — —
plural — —
îmbuvnat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbufna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnare
  • ‑mbufnare
  • îmbufnat
  • ‑mbufnat
  • îmbufnatu‑
  • ‑mbufnatu‑
  • îmbufnând
  • ‑mbufnând
  • îmbufnându‑
  • ‑mbufnându‑
 singular plural
  • îmbufnează
  • ‑mbufnează
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
 (să)
  • îmbufnez
  • ‑mbufnez
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (tu)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
 (să)
  • îmbufnezi
  • ‑mbufnezi
  • îmbufnai
  • ‑mbufnai
  • îmbufnași
  • ‑mbufnași
  • îmbufnaseși
  • ‑mbufnaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbufnează
  • ‑mbufnează
 (să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufna
  • ‑mbufna
  • îmbufnă
  • ‑mbufnă
  • îmbufnase
  • ‑mbufnase
plural I (noi)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
 (să)
  • îmbufnăm
  • ‑mbufnăm
  • îmbufnam
  • ‑mbufnam
  • îmbufnarăm
  • ‑mbufnarăm
  • îmbufnaserăm
  • ‑mbufnaserăm
  • îmbufnasem
  • ‑mbufnasem
a II-a (voi)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
 (să)
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnați
  • ‑mbufnați
  • îmbufnarăți
  • ‑mbufnarăți
  • îmbufnaserăți
  • ‑mbufnaserăți
  • îmbufnaseți
  • ‑mbufnaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbufnează
  • ‑mbufnează
 (să)
  • îmbufneze
  • ‑mbufneze
  • îmbufnau
  • ‑mbufnau
  • îmbufnară
  • ‑mbufnară
  • îmbufnaseră
  • ‑mbufnaseră
îmbunfa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbufnat, îmbufnatăadjectiv

  • 1. familiar Bosumflat, posomorât, supărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bosumflat posomorât supărat antonime: vesel voios zâmbitor zâmbăreț
    • format_quote Își băgă nasul îmbufnat în hîrtii. PAS, Z. IV 72. DLRLC
    • format_quote Mioara stă îmbufnată în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. II 157. DLRLC
    • format_quote Ia batista îmbufnat și rămîne cu ea în mînă. SEBASTIAN, T. 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbufna DEX '98 DEX '09

îmbufna, îmbufnezverb

  • 1. familiar A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bosumfla oțeti posomorî supăra șifona
    • format_quote De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. DLRLC
    • format_quote Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. DLRLC
    • format_quote figurat Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161. DLRLC
etimologie:
  • În + bufnă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.