împreunat, ~ă a [At: BIBLIA (1688) p₂ 8/27 / Pl: ~ați, ~e / E: împreuna] 1 (Îvp) Care s-a adunat la un loc cu alții. 2 (Pgn) Unit. 3 Îmbinat. 4 Care săvârșește actul sexual. 5 Însoțit. 6 Căsătorit. 7 Încheiat. 8 Care s-a întâlnit cu cineva. 9 (Înv) Întâmpinat.

ÎMPREUNAT, -Ă, împreunați, -te, adj. Îmbinat, unit, strîns la un loc. Privea uimit fata îmbrăcată în alb, care sta între doi brazi cu cetina împreunată. VORNIC, P. 49.

împreuna [At: CORESI, E. 20/10, ap. COD. VOR. 160/6 / V: ~ura / Pzi: împreun, împreun / E: împreună] 1-2 vtr A (se) aduna Ia un loc. 3-4 vtr A (se) uni. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtrr (A săvârși sau) a face să săvârșească actul sexual. 9 vt (Rar) A întruni. 10-11 vtr A (se) căsători. 12 vr A se întâlni. 13 vt (Înv) A întâmpina.

împreura v vz împreuna

ÎMPREUNA, împreun și împreunez, vb. I. Refl. 1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Fig. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. ◊ Tranz. Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A întruni, a cumula. Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. 2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Und’ s-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. – Accentuat și: împreun (EMINESCU, O. I 97).

A ÎMPREUNA ~ez tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună

A SE ÎMPREUNA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună

împreuná v. a uni un lucru cu altul, a strânge la un loc. [Compus din în-pre-un].

împreún și -éz, a -á v. tr. Pun împreună, unesc. Împărechez. V. refl. Mă unesc: ramurile arborilor se împreună. Mă împărechez (vorbind de sexurĭ).

împreuna (a ~) (desp. -pre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. împreunez, 3 împreunează; conj. prez. 1 sg. să împreunez, 3 să împreuneze

!împreuna (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreunează

împreuna vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunez/împreun, 3 sg. și pl. împreunează/împreună

împreun.

ÎMPREUNAT adj. v. unit.

ÎMPREUNAT adj. îmbinat, îngemănat, reunit, unit. (Elemente ~ ale unui tot.)

ÎMPREUNA vb. v. însuma, întruni.

ÎMPREUNA vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.

împreuna vb. v. ÎNSUMA. ÎNTRUNI.

ÎMPREUNA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui ansamblu.) 2. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleți, a separa

A (se) împreuna ≠ a (se) despărți, a (se) separa