2 definiții pentru împuitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împuietură sf vz împuitură
împuitură sf [At: HODOȘ, C. 46 / V: (înv) ~iet~ / Pl: ~ri / E: împuia + -tură] (Pop) Cusătură cu cruciulițe pe piept, pe poale și pe mânecile cămășilor țărănești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împuitură
împuietură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împuitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)