2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPUȚINAT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
ÎMPUȚINAT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împuținat2, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 29 / Pl: ~ați, ~e / E: împuțina] 1-3 Care a scăzut (numeric) (cantitativ sau) ca mărime Si: micșorat. 4 Care a scăzut ca intensitate Si: diminuat. 5 Slăbit. 6 Redus ca forță fizică. 7 (Fig) Descurajat2. 8 (Fig) Înfricoșat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împuținat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: împuțina] 1-4 Împuținare (1-4). 5 (Spc) Slăbire. 6 (Fig) Descurajare. 7 (Fig) Înfricoșare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUȚINAT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a devenit (ori a fost) redus, scăzut (ca număr sau mărime); micșorat, descrescut, diminuat, slăbit. Anculia părea împuținat, scăzut la trup, fața-i era pămîntie. DUMITRIU, V. L. 78. Îți vorbește un moșneag cu puterile împuținate, care a prins rădăcină și mușchi. C. PETRESCU, R. DR. 159. O văzu mai împuținată la trup, mai îmbătrînită. id. C. V. 233.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împuțina [At: PSALT. 232/9 / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMPUȚINA mă ~ez intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at. ◊ A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMPUȚINA ~ez tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împuțina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împuținez, 3 împuținează; conj. prez. 1 sg. să împuținez, 3 să împuțineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împuțina (a ~) vb., ind. prez. 3 împuținează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împuțina vb., ind. prez. 1 sg. împuținez, 3 sg. și pl. împuținează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împuținez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPUȚINAT adj. v. redus.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPUȚINAT adj. micșorat, redus, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPUȚINA vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se împuțina ≠ a se înmulți
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A împuțina ≠ a spori
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) împuțina ≠ a (se) înmulți, a mări, a spori
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împuținat, împuținatăadjectiv
- 1. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Anculia părea împuținat, scăzut la trup, fața-i era pămîntie. DUMITRIU, V. L. 78. DLRLC
- Îți vorbește un moșneag cu puterile împuținate, care a prins rădăcină și mușchi. C. PETRESCU, R. DR. 159. DLRLC
- O văzu mai împuținată la trup, mai îmbătrînită. C. PETRESCU, C. V. 233. DLRLC
-
etimologie:
- împuțina DEX '98 DEX '09
împuțina, împuținezverb
- 1. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. DLRLC
- Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. DLRLC
- Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. DLRLC
- Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. DLRLC
- Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. DLRLC
- A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + puțin DEX '98 DEX '09