opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.

împărțitor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: împărți + -tor] 1 a (Înv) Care trebuie să fie împărțit. 2 a (Înv; d. boli) Contagios. 3 a Care împarte. 4 sm (Mat; îoc deîmpărțit) Divizor. 5 sm (Înv) Poștaș.

ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritmetică) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.

ÎMPĂRȚITOR2, -OARE, împărțitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Distribuitor de scrisori; factor poștal. Impărțitorul... trecînd lăsa o scrisoare. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

ÎMPĂRȚITOR1, împărțitori, s. m. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor.

ÎMPĂRȚITOR ~i m. mat. Număr prin care se împarte deîmpărțitul; devizor. /a împărți + suf. ~tor

împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori.

împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împărțitor s. m., pl. împărțitori

împărțitor s. m., pl. împărțitori

împărțitor s. m., pl. împărțitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂRȚITOR s. 1. v. distribuitor. 2. (MAT.) divizor.

ÎMPĂRȚITOR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

ÎMPĂRȚITOR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.

împărțitor s. v. FACTOR. POȘTAR. POȘTAȘ. POȘTĂ.

ÎMPĂRȚITOR s. 1. distribuitor. (~ de ziare.) 2. (MAT.) divizor.

împărțitor adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

Intrare: împărțitor (adj.)
împărțitor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarea
  • ‑mpărțitoarea
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarele
  • ‑mpărțitoarele
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarei
  • ‑mpărțitoarei
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarelor
  • ‑mpărțitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împărțitor (s.m., aritm.)
împărțitor1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
vocativ singular
  • împărțitorule
  • ‑mpărțitorule
plural
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
Intrare: împărțitor (s.m., poștaș)
împărțitor1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
vocativ singular
  • împărțitorule
  • ‑mpărțitorule
plural
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împărțitor, împărțitoareadjectiv

etimologie:
  • împărți + sufix -tor MDA2

împărțitor, împărțitorisubstantiv masculin
împărțitoare, împărțitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Împărți + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

împărțitor, împărțitorisubstantiv masculin

  • 1. aritmetică Număr prin care se împarte deîmpărțitul. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: divizor
etimologie:
  • Împărți + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.