2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCETINEL, -ICĂ, încetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui încet; domol, potolit. 2. Adv. Încetișor. – Încet + suf. -inel.

ÎNCETINEL, -ICĂ, încetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui încet; domol, potolit. 2. Adv. Încetișor. – Încet + suf. -inel.

încetinel, ~ea [At: ALEXANDRIA 15/1 / Pl: ~ei, ~e / E: încet + -inel] 1 a Cu mișcări lente Si: domol, încetuț (1), potolit. 2-3 av (Șhp) (Foarte) încet (9) Si: cătinel (1-2), încetișor (2-3), încetuț (2-3), (reg) încetinică (1-2),încetuc (1-2), tiptil (1-2). 4 av Cu glas scăzut Si: încetișor (4), încetuț (4).

ÎNCETINEL2, -ICĂ, încetinei,-ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui încet2; domol, potolit. Hora e prea încetinită. DELAVRANCEA, V. V. 177.

ÎNCETINEL1 adv. Diminutiv al lui încet1; încetișor. Mergea încetinel pe șoseaua prăfuită a satului. PREDA, Î. 53. Omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit. CARAGIALE, O. I 295. Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei. ODOBESCU, S. III 76.

încetinel adv. foarte încet. [Compromis între încet și cătinel].

încetinél adv. (dim. d. încet). Fam. Încet: rîu curge încetinel. V. cătinel.

cetânel, ~ea av, a vz încetinel

cetinel, ~ea av, a vz încetinel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încetinel1 adj. m., pl. încetinei; f. încetini, pl. încetinele

încetinel1 adj. m., pl. încetinei; f. încetinică, pl. încetinele

încetinel adj. m., pl. încetinei; f. sg. încetinică, pl. încetinele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCETINEL adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Intrare: încetinel (adj.)
încetinel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încetinel
  • ‑ncetinel
  • încetinelul
  • încetinelu‑
  • ‑ncetinelul
  • ‑ncetinelu‑
  • încetini
  • ‑ncetini
  • încetinica
  • ‑ncetinica
plural
  • încetinei
  • ‑ncetinei
  • încetineii
  • ‑ncetineii
  • încetinele
  • ‑ncetinele
  • încetinelele
  • ‑ncetinelele
genitiv-dativ singular
  • încetinel
  • ‑ncetinel
  • încetinelului
  • ‑ncetinelului
  • încetinele
  • ‑ncetinele
  • încetinelei
  • ‑ncetinelei
plural
  • încetinei
  • ‑ncetinei
  • încetineilor
  • ‑ncetineilor
  • încetinele
  • ‑ncetinele
  • încetinelelor
  • ‑ncetinelelor
vocativ singular
plural
Intrare: încetinel (adv.)
încetinel2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • încetinel
  • ‑ncetinel
cetânel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încetinel, încetiniadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui încet (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hora e prea încetinică. DELAVRANCEA, V. V. 177. DLRLC
etimologie:
  • Încet + sufix -inel. DEX '98 DEX '09

încetineladverb

  • 1. Diminutiv al lui încet (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mergea încetinel pe șoseaua prăfuită a satului. PREDA, Î. 53. DLRLC
    • format_quote Omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit. CARAGIALE, O. I 295. DLRLC
    • format_quote Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei. ODOBESCU, S. III 76. DLRLC
etimologie:
  • Încet + sufix -inel. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.