2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (1)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
închiondorat, ~ă a [At: PAS. Z. I, 53 / V: ~old~ / Pl: ~ați, ~e / E: închiondora] (Reg) 1 (D. oameni) Care se uită încruntat unul la altul, gata de ceartă. 2 (D. boi) Care se măsoară cu privirea unul pe altul înainte de a se lua la bătaie.
ÎNCHIONDORAT, -Ă, închiondorați, -te, adj. Care privește chiondorîș, încruntat, posomorît, supărat; îmbufnat. – Variantă: închioldurat, -ă (PAS, Z. I 53). adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHIONDORAT, -Ă, închiondorați, -te, adj. (Reg.) Care privește chiondorîș, încruntat, posomorît; îmbufnat. – V. închiondora.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÎNCHIONDORA, închiondorez, vb. I. Refl. (Reg.) A se uita urât, încruntat, cruciș. – În + chiondorî(ș).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCHIONDORA, închiondorez, vb. I. Refl. (Reg.) A se uita urât, încruntat, cruciș. – În + chiondorî(ș).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
condori1 v vz închiondora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
închioldura v vz închiondora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
închioldurat, ~ă a vz închiondorat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
închiondora vr [At: JIPESCU, O. 123 / V: (reg) ~oldura, (cscj) ~rî / Pzi: ~rez / E: ns cf chiondorâș] (Reg) 1 (D. oameni) A se uita urât, încruntat la cineva cu intenții de ceartă. 2 (D. boi) A se uita urât unul la altul înainte de a se lua la bătaie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
închiondorî v vz închiondora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCHIOLDURA vb. I v. închiondora.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHIOLDURAT, -Ă adj. v. închiondorat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHIONDORA, închiondorez, vb. I. Refl. A se uita la cineva chiondorîș, încruntat, posomorît, supărat. – Variante: închioldura (PAS, L. I 43) vb. I, închiondorî vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHIONDORÎ vb. IV v. închiondora.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
închĭondoréz (mă) v. refl. Munt. Mă uĭt chĭondorîș (chĭorîș), mă împoncișez. – Și -răsc, a se -rî. În Olt. mă încondorez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
închiondora vb., ind. prez. 1 sg. închiondorez, 3 sg. și pl. închiondorează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCHIONDORAT adj. (reg.) închiorchioșat. (Privire ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ÎNCHIONDORAT adj. (reg.) închiorchioșat. (Privire ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHIONDORA vb. (reg.) a se închiorchioșa. (Ce te ~ astfel la el?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ÎNCHIONDORA vb. (reg.) a se închiorchioșa. (Ce te ~ astfel la el?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
închiondorî vb. IV refl. (reg.) V. închiondora.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V410) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
închiondorat, închiondoratăadjectiv
- 1. Care privește chiondorâș, încruntat, posomorât, supărat. DLRLC DLRMsinonime: îmbufnat închiorchioșat
etimologie:
- închiondora DLRM
închiondora, închiondorezverb
- 1. A se uita urât, încruntat, cruciș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: închiorchioșa
etimologie:
- În + chiondorî(ș) DEX '98 DEX '09