opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCIUDAT, -Ă, înciudați, -te, adj. Plin de ciudă; ciudos. – V. înciuda.

ÎNCIUDAT, -Ă, înciudați, -te, adj. Plin de ciudă; ciudos. – V. înciuda.

înciudat, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 53 / V: ~dit / Pl: ~ați, ~e / E: înciuda] Cuprins de ciudă Si: ciudos.

ÎNCIUDAT, -Ă, înciudați, -te, adj. Plin de ciudă; supărat, necăjit. Ilie Zăganu își mușca încet buza de sus, frămîntînd-o înciudat. MIHALE, O. 161. Bercu s-a întors înciudat. GALAN, Z. R. 266. Măi, anapăda lucru ș-aista! zic eu, înciudat. CREANGĂ, A. 53.

ÎNCIUDA, înciudez, vb. I. Refl. și (rar) tranz. A fi sau a face să fie cuprins de ciudă; a ciudi. – În + ciudă.

ÎNCIUDA, înciudez, vb. I. Refl. și (rar) tranz. A fi sau a face să fie cuprins de ciudă; a ciudi. – În + ciudă.

înciuda vtr [At: NEGRUZZI, II, 182 / V: (cscj) ~di / Pzi: ~dez / E: în- + ciudă] 1-2 (A fi sau) a face să fie cuprins de ciudă.

înciudi v vz înciuda

înciudit, ~ă a vz înciudat

ÎNCIUDA, înciudez, vb. I. Refl. A fi plin de ciudă; a se supăra, a se necăji. V. mînia, înfuria. Unul rămîne stingher, se înciudează, zvîrle pe altul de la locul lui, se așază el. SADOVEANU, O. VI 194. Boierul se-nciudează că nu-i în slujbă pus. NEGRUZZI, S. II 182. ◊ Tranz. Oftau amîndoi după întîmplarea prin care trecuseși, însă mîhnirea lor te înciuda. PAS, Z. I 277.

A SE ÎNCIUDA mă ~ez intranz. A fi cuprins de ciudă. /în + ciudă

A ÎNCIUDA ~ez tranz. rar A face să se înciudeze. /în + ciudă

înciudà v. a se supăra, a se necăji: boierul înciudat CR. [V. ciudă].

încĭudéz v. tr. Mold. Umplu de cĭudă, supăr, necăjesc, înfuriĭ. V. refl. Mă umplu de cĭudă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înciuda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înciudez, 3 se înciudează; conj. prez. 1 sg. să mă înciudez, 3 să se înciudeze; imper. 2 sg. afirm. înciudează-te; ger. înciudându-mă

înciuda (a ~) vb., ind. prez. 3 înciudează

înciuda vb., ind. prez. 1 sg. înciudez, 3 sg. și pl. înciudează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCIUDAT adj. necăjit, supărat. (Om ~.)

ÎNCIUDAT adj. necăjit, supărat. (Om ~.)

ÎNCIUDA vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi.

ÎNCIUDA vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi.

Intrare: înciudat
înciudat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înciudat
  • ‑nciudat
  • înciudatul
  • înciudatu‑
  • ‑nciudatul
  • ‑nciudatu‑
  • înciudată
  • ‑nciudată
  • înciudata
  • ‑nciudata
plural
  • înciudați
  • ‑nciudați
  • înciudații
  • ‑nciudații
  • înciudate
  • ‑nciudate
  • înciudatele
  • ‑nciudatele
genitiv-dativ singular
  • înciudat
  • ‑nciudat
  • înciudatului
  • ‑nciudatului
  • înciudate
  • ‑nciudate
  • înciudatei
  • ‑nciudatei
plural
  • înciudați
  • ‑nciudați
  • înciudaților
  • ‑nciudaților
  • înciudate
  • ‑nciudate
  • înciudatelor
  • ‑nciudatelor
vocativ singular — —
plural — —
înciudit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înciuda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciuda
  • ‑nciuda
  • înciudare
  • ‑nciudare
  • înciudat
  • ‑nciudat
  • înciudatu‑
  • ‑nciudatu‑
  • înciudând
  • ‑nciudând
  • înciudându‑
  • ‑nciudându‑
 singular plural
  • înciudează
  • ‑nciudează
  • înciudați
  • ‑nciudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înciudez
  • ‑nciudez
 (să)
  • înciudez
  • ‑nciudez
  • înciudam
  • ‑nciudam
  • înciudai
  • ‑nciudai
  • înciudasem
  • ‑nciudasem
a II-a (tu)
  • înciudezi
  • ‑nciudezi
 (să)
  • înciudezi
  • ‑nciudezi
  • înciudai
  • ‑nciudai
  • înciudași
  • ‑nciudași
  • înciudaseși
  • ‑nciudaseși
a III-a (el, ea)
  • înciudează
  • ‑nciudează
 (să)
  • înciudeze
  • ‑nciudeze
  • înciuda
  • ‑nciuda
  • înciudă
  • ‑nciudă
  • înciudase
  • ‑nciudase
plural I (noi)
  • înciudăm
  • ‑nciudăm
 (să)
  • înciudăm
  • ‑nciudăm
  • înciudam
  • ‑nciudam
  • înciudarăm
  • ‑nciudarăm
  • înciudaserăm
  • ‑nciudaserăm
  • înciudasem
  • ‑nciudasem
a II-a (voi)
  • înciudați
  • ‑nciudați
 (să)
  • înciudați
  • ‑nciudați
  • înciudați
  • ‑nciudați
  • înciudarăți
  • ‑nciudarăți
  • înciudaserăți
  • ‑nciudaserăți
  • înciudaseți
  • ‑nciudaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciudează
  • ‑nciudează
 (să)
  • înciudeze
  • ‑nciudeze
  • înciudau
  • ‑nciudau
  • înciudară
  • ‑nciudară
  • înciudaseră
  • ‑nciudaseră
înciudi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înciudat, înciudatăadjectiv

  • 1. Plin de ciudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciudos necăjit supărat
    • format_quote Ilie Zăganu își mușca încet buza de sus, frămîntînd-o înciudat. MIHALE, O. 161. DLRLC
    • format_quote Bercu s-a întors înciudat. GALAN, Z. R. 266. DLRLC
    • format_quote Măi, anapăda lucru ș-aista! zic eu, înciudat. CREANGĂ, A. 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi înciuda DEX '98 DEX '09

înciuda, înciudezverb

  • 1. și (rar) tranzitiv A fi sau a face să fie cuprins de ciudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciudi necăji supăra
    • format_quote Unul rămîne stingher, se înciudează, zvîrle pe altul de la locul lui, se așază el. SADOVEANU, O. VI 194. DLRLC
    • format_quote Boierul se-nciudează că nu-i în slujbă pus. NEGRUZZI, S. II 182. DLRLC
    • format_quote Oftau amîndoi după întîmplarea prin care trecuseși, însă mîhnirea lor te înciuda. PAS, Z. I 277. DLRLC
etimologie:
  • În + ciudă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.