încrosnat, ~ă a [At: HODOȘ, P. P. 208 / V: ~niat, ~oșnat, ~ozniat / Pl: ~ați, ~e / E: încrosna] (Reg) 1 Cu crosna sau cu altă sarcină în spate. 2 (Fig; îf încrozniat) Ghebos. 3 Care are un caracter urât și o înfațiare neplăcută. 4 (Îf încroșnat) Înfofolit².

încrosnát și (Mold. Trans.) -șnát, -ă adj. Prea încărcat (un om). Încotoșmănat. Mincĭună încroșnată, mincĭună gogonată.

încrojna v vz încrosna

încrosna [At: GORJAN, H. 114/29 / V: ~ojna, ~nia, ~oșna, ~ozna, (cscj) ~ozni / Pzi: ~nez / E: în- + crosnă] (Reg) 1-2 vtr A (se) încărca cu o povară. 3 vr A se înfofoli. 4 vr (Fig) A se deghiza.

încrosnia v vz încrosna

încroșna v vz încrosna

încrozna v vz încrosna

încroznia v vz încrosna

încrozniat, ~ă a vz încrosnat

ÎNCROSNA, încrosnez, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la o greutate, la o povară) A încărca pe spinare. Acei tîlhari funcționari... îi încrosnau cu maldăre de fîn. I. IONESCU, M. 253. ◊ Refl. Să mă încrosnez cu lemnele și să le aduc în tîrg. GORJAN, H. I 114. – Prez. ind. pers. 3 și: încrosnă (PANN, P. V. III 156).

ÎNCROSNA, încrosnez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A(-și) încărca o greutate pe spinare. – Din în- + crosnă.

încrosnà v. a lua în spinare: se în crosnează cu cărnurile afumate ISP. [V. crosnă].

încrosnéz și (Mold. Trans.) -șnéz v. tr. (d. croșnă). Fam. Încarc, torn în spinare orĭ în buzunare. Încotoșmănez, încarc cu prea multe haĭne. – La Ctcu crosnéz.

încrosnez.

ÎNCROSNA vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

încrosna vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.

încrosnat, încrosnată, adj. (pop.) 1. cu crosna în spate. 2. îmbrăcat cu mai multe haine, îmbrăcat de iarnă. 3. (despre copii) neastâmpărat, afurisit.

încrosna, încrosnez, vb. I (pop.) 1. a pune cuiva în spate o crosnă (o sarcină, o greutate, o povară). 2. (refl.) a lua în spate o crosnă (o sarcină, o greutate, o povară). 3. (fig.; refl.) a se îmbrăca cu multe straie; a se înfofoli, a se înhăimura, a se încotoșma, a se încotoșmăni, a se îmboldori.

încrozniat, -ă, adj. (reg., înv.) ghebos.