2 definiții pentru înfruntăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înfruntăciune sf [At: MOLNAR, ap. CADE / Pl: ~ni / E: înfrunta + -(ă)ciune] (Înv) 1 Ceartă. 2 Dojană.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înfruntăciune s.f. (înv.) ceartă, dojană.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfruntăciune
înfruntăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)