înfrățire sf [At: I. IONESCU, C. 172/27 / Pl: ~ri / E: înfrăți] 1 Legare printr-o dragoste frățească. 2 Legare a unei prietenii Si: înfrățit¹ (2). 3 Legare a frăției de cruce. 4 (Ban) Dăruire a unei jumătăți din avere. 5 Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști Si: lăstărire.

ÎNFRĂȚIRE s. f. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei. 1. Dragoste frățească, prietenie strînsă, unire. Acestea erau drumurile experiențelor care întăresc voința... și duc spre marile bucurii ale înfrățirii cu oamenii. PAS, Z. I 10. De ce aprindem ura și stingem înfrățirea? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. 2. Ramificare a tulpinii cerealelor, apariție a unor tulpini secundare. Păpușoii, cu toate că ar fi lăsați rari la prășitură, se îndesesc prin înfrățire. PAMFILE, A. R. 183.

înfrăți [At: (a. 1829) URICARIUL, VIII, 107 / Pzi: ~țesc / E: în- + frate] 1-2 vtrr A (se) lega printr-o dragoste frățească. 3-4 vtrr A se împrieteni. 5-6 vtrr A se lega frați de cmce. 7 vt (Ban) A da cuiva jumătate din avere. 8 vi (Trs; d. plante) A da naștere la lăstari.

ÎNFRĂȚI, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se uni printr-o dragoste frățească, a se împrieteni ca frații, a se întovărăși frățește. Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55. ◊ Tranz. Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204. (Fig.) Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La răspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la tulpini secundare, a-și ramifica tulpina. Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.

A ÎNFRĂȚI ~esc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate

A SE ÎNFRĂȚI mă ~esc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate

înfrățì v. a (se) lega ca frați.

înfrățésc v. tr. (d. frate). Împrietenesc mult, unesc ca cum ar fi frațĭ: creștinizmu înfrățește popoarele.

înfrățire s. f., g.-d. art. înfrățirii

înfrățire s. f., g.-d. art. înfrățirii

înfrățire s. f., g.-d. art. înfrățirii

înfrăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățesc, 3 sg. înfrățește, imperf. 1 înfrățeam; conj. prez. 1 sg. să înfrățesc, 3 să înfrățească

înfrăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățesc, imperf. 3 sg. înfrățea; conj. prez. 3 să înfrățească

înfrăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățesc, imperf. 3 sg. înfrățea; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățească

ÎNFRĂȚIRE s. 1. v. fraternizare. 2. v. fraternitate. 3. frăție, solidaritate, unitate. (~ celor care luptă pentru pace.)

ÎNFRĂȚIRE s. 1. fraternizare. (~ între popoare.) 2. fraternitate, frăție, (înv.) frățietate. (Relații de ~.) 3. frăție, solidaritate, unitate. (~ muncitorilor din lumea întreagă.)

ÎNFRĂȚI vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)

ÎNFRĂȚI vb. 1. a fraterniza. (Ostași care s-au ~.) 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)