2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRĂȚIT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți.

ÎNFRĂȚIT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți.

înfrățit, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 16 / Pl: ~iți, ~e / E: înfrăți] 1 Legat de altcineva prin sentimente frățești. 2 Devenit frate de cruce. 3 (D. plante) Care a dat lăstari din tulpina principală.

ÎNFRĂȚIT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. Unit, întovărășit, legat de altul prin relații prietenești. Bulgarii... prin romanii din Dacia nouă primesc religia creștină și împreună înfrățiți întemeiară un stat puternic. BĂLCESCU, O. II 12. Prin științe și prin arte națiile înfrățite, În gîndire și în pace drumul gloriei găsesc. ALEXANDRESCU, M. 16. ♦ (Despre cereale) Crescut în mai multe fire pornite de la baza aceleiași tulpini. Grîu înfrățit.

ÎNFRĂȚI, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.

ÎNFRĂȚI, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.

înfrăți [At: (a. 1829) URICARIUL, VIII, 107 / Pzi: esc / E: în- + frate] 1-2 vtrr A (se) lega printr-o dragoste frățească. 3-4 vtrr A se împrieteni. 5-6 vtrr A se lega frați de cmce. 7 vt (Ban) A da cuiva jumătate din avere. 8 vi (Trs; d. plante) A da naștere la lăstari.

ÎNFRĂȚI, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se uni printr-o dragoste frățească, a se împrieteni ca frații, a se întovărăși frățește. Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55. ◊ Tranz. Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204. (Fig.) Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La răspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la tulpini secundare, a-și ramifica tulpina. Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.

A SE ÎNFRĂȚI mă ~esc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate

A ÎNFRĂȚI ~esc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate

înfrățésc v. tr. (d. frate). Împrietenesc mult, unesc ca cum ar fi frațĭ: creștinizmu înfrățește popoarele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățesc, 3 sg. înfrățește, imperf. 1 înfrățeam; conj. prez. 1 sg. să înfrățesc, 3 să înfrățească

înfrăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățesc, imperf. 3 sg. înfrățea; conj. prez. 3 să înfrățească

înfrăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățesc, imperf. 3 sg. înfrățea; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRĂȚIT adj. solidar, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)

ÎNFRĂȚIT adj. solidar, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)

ÎNFRĂȚI vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)

ÎNFRĂȚI vb. 1. a fraterniza. (Ostași care s-au ~.) 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FEDERAȚIA MONDIALĂ A ORAȘELOR ÎNFRĂȚITE (F.M.O.Î.), organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1957, în scopul stabilirii relațiilor de colaborare și prietenie între locuitorii unor orașe din țări diferite.

Intrare: înfrățit
înfrățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrățit
  • ‑nfrățit
  • înfrățitul
  • înfrățitu‑
  • ‑nfrățitul
  • ‑nfrățitu‑
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățita
  • ‑nfrățita
plural
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
  • înfrățiții
  • ‑nfrățiții
  • înfrățite
  • ‑nfrățite
  • înfrățitele
  • ‑nfrățitele
genitiv-dativ singular
  • înfrățit
  • ‑nfrățit
  • înfrățitului
  • ‑nfrățitului
  • înfrățite
  • ‑nfrățite
  • înfrățitei
  • ‑nfrățitei
plural
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
  • înfrățiților
  • ‑nfrățiților
  • înfrățite
  • ‑nfrățite
  • înfrățitelor
  • ‑nfrățitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățire
  • ‑nfrățire
  • înfrățit
  • ‑nfrățit
  • înfrățitu‑
  • ‑nfrățitu‑
  • înfrățind
  • ‑nfrățind
  • înfrățindu‑
  • ‑nfrățindu‑
singular plural
  • înfrățește
  • ‑nfrățește
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
(să)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
  • înfrățeam
  • ‑nfrățeam
  • înfrății
  • ‑nfrății
  • înfrățisem
  • ‑nfrățisem
a II-a (tu)
  • înfrățești
  • ‑nfrățești
(să)
  • înfrățești
  • ‑nfrățești
  • înfrățeai
  • ‑nfrățeai
  • înfrățiși
  • ‑nfrățiși
  • înfrățiseși
  • ‑nfrățiseși
a III-a (el, ea)
  • înfrățește
  • ‑nfrățește
(să)
  • înfrățească
  • ‑nfrățească
  • înfrățea
  • ‑nfrățea
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățise
  • ‑nfrățise
plural I (noi)
  • înfrățim
  • ‑nfrățim
(să)
  • înfrățim
  • ‑nfrățim
  • înfrățeam
  • ‑nfrățeam
  • înfrățirăm
  • ‑nfrățirăm
  • înfrățiserăm
  • ‑nfrățiserăm
  • înfrățisem
  • ‑nfrățisem
a II-a (voi)
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
(să)
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
  • înfrățeați
  • ‑nfrățeați
  • înfrățirăți
  • ‑nfrățirăți
  • înfrățiserăți
  • ‑nfrățiserăți
  • înfrățiseți
  • ‑nfrățiseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
(să)
  • înfrățească
  • ‑nfrățească
  • înfrățeau
  • ‑nfrățeau
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățiseră
  • ‑nfrățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrățit, înfrățiadjectiv

  • 1. Legat de altul prin relații frățești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bulgarii... prin romanii din Dacia nouă primesc religia creștină și împreună înfrățiți întemeiară un stat puternic. BĂLCESCU, O. II 12. DLRLC
    • format_quote Prin științe și prin arte națiile înfrățite, În gîndire și în pace drumul gloriei găsesc. ALEXANDRESCU, M. 16. DLRLC
  • 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grâu înfrățit. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfrăți DEX '09 DEX '98

înfrăți, înfrățescverb

  • 1. reflexiv reciproc tranzitiv A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. DLRLC
    • format_quote Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55. DLRLC
    • format_quote Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204. DLRLC
    • format_quote figurat Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La răspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pui
    • format_quote Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. DLRLC
    • format_quote Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538. DLRLC
etimologie:
  • În + frate DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.