ÎNGROPAT s. n. Faptul de a (se) îngropa. ♦ A doua prașilă a viei și a porumbului; mușuroit; acoperire cu pământ a viței-de-vie, toamna. – V. îngropa.

îngropat², ~ă a [At: CORESI, EV. 173/33 / V: (înv) ~rup~ / Pl: ~ați, ~e / E: îngropa] 1 (D. persoane) Înmormântat după un anumit ritual Si: înhumat². 2 (Pgn) Acoperit cu pământ. 3 (D. semințe) Semănat. 4 Prășit. 5 (D. plante) Răsădit. 6 Cufundat în ceva astfel încât să fie acoperit din toate părțile. 7 Instalat într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea. 8 (Fig; d. un talent, o calitate etc.) Irosit. 9 (Fig) Ascuns. 10 Mort. 11 Distrus. 12 Uitat.

îngropat¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 18 / Pl: ~uri / E: îngropa] 1-7 Îngropare (1-7). 8 (Fig) Ascundere. 9-11 Îngropare (9-11). 12 (Fig) Uitare. 13 (Fig) Distrugere. 14 (Nob) Înecare.

ÎNGROPAT s. n. Faptul de a (se) îngropa. ♦ A doua prașilă a viei și a porumbului; mușuroit; acoperire cu pământ a viței de vie, toamna. – V. îngropa.

ÎNGROPAT², -Ă, îngropați, -te, adj. 1. Înmormîntat. Și popor, și regi, și preoți îngropați-s sub ruine. EMINESCU, O. IV 116. 2. Băgat, ascuns în pămînt. Bordeiul unde locuiau era numai pe jumătate îngropat. SADOVEANU, P. M. 20. ◊ Fig. Ce comoară de frumuseți doarme îngropată în poeziile poporului nostru... VLAHUȚĂ, O. A. III 31. ♦ (Despre plante) Acoperit cu pămînt. Trandafiri îngropați. 3. Fig. Cufundat, afundat. Doamna Vorvoreanu stătea în întunerec pe trei saltele una peste alta și îngropată în perne prea mari și prea moi. DUMITRIU, N. 132. Trei oameni ședeau de vorbă, îngropați în niște fotolii adînci. BART, E. 108. ♦ Adîncit, înfundat. Se întoarse de la fereastra îngropată în zid. DUMITRIU, N. 40.

ÎNGROPAT¹ s. n. 1. Îngropare, înmormîntare. 2. Vîrîre în pămînt și acoperire cu pămînt. Îngropatul viței de vie.

îngropa [At: TETRAEV. (1574) 212 / V: (îrg) ~rupa / Pzi: îngrop / E: în + groapă] 1 vt A băga un mort în groapă, respectând un anumit ritual Si: a înmormânta, a înhuma, (reg) a astruca. 2-3 vtr A (se) băga în pământ. 4 vt A răsădi plantă. 5-6 vtr A (se) cufunda în ceva astfel încât să fie acoperit din toate părțile. 7 vr (Fig) A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea. 8 vt (Arg; îe) Așa să mă ~pi! Se spune pentru a-l face pe ascultător să creadă ceva. 9 vt A participa la înmormântarea cuiva. 10 vt (Pex) A supraviețui cuiva. 11 vt (D situații neplăcute, incidente etc.) A uita. 12 vt A distruge. 13 vr (Nob) A se îneca. 14 vt (Fig) A ascunde. 15 vt A semăna. 16 vt (D. porumb și vie) A prăși a doua oară. 17 vr (Înv) A se fortifica, făcând gropi, șanțuri. 18 vt (Rel; fig) A irosi o calitate, un talent etc.

îngrupa v vz îngropa

îngrupat, ~ă a vz îngropat²

ÎNGROPA, îngrop, vb. I. Tranz. I. A băga un mort în groapă; a înmormînta. N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39. Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221. ◊ Fig. Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65. Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97. ◊ Refl. pas. (Rar) P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143. ◊ Expr. (Familiar) Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă. Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106. Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355. A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126. II. 1. A băga ceva în pămînt, a acoperi cu pămînt. Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104. ◊ Refl. Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A. 6. Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154. ♦ (Cu privire la plante) A acoperi cu pămînt; a trage pămînt la rădăcină, a mușuroi. A îngropat via pentru iarnă. 2. Fig. A înfunda în ceva, a ascunde acoperind bine, de toate părțile. Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109. Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60. ◊ Refl. D-nul Gălușcă s-o îngropat în hîrtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703. ♦ Refl. Fig. A ajunge, a se instala undeva într-un loc retras, izolat, fără legături cu alți oameni. Vidra nu vrea să se îngroape la țară. HASDEU, R. V. 127.

A SE ÎNGROPA mă îngrop intranz. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă

A ÎNGROPA îngrop tranz. 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncți) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma. ◊ ~ zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) fig. A ascunde ca într-o groapă. ~ fața în palme. [Sil. în-gro-] /în + groapă

îngropà v. 1. a pune în pământ: a îngropa o comoară, un trandafir, porumb; 2. a pune în groapă: a îngropa un mort; 3. fig. a se confunda în ceva: s’a îngropat între cărți.

îngróp, a -á v. tr. (d. groapă. – Îngroápă, să îngroape). Pun în groapă și acoper cu pămînt (nisip ș. a.): a îngropa un sîmbure, o comoară, un mort (a-l înmormînta). Mor în urma cuĭva (decĭ îl îngrop eŭ pe el): de ordinar, copiiĭ îĭ îngroapă pe părințĭ. V. refl. Vechĭ. Intru în șanțurĭ (în tranșeĭ). Azĭ. Fig. Mă îngrop în cărțĭ, mă adîncesc în studiŭ, în știință. – Vechĭ și a îngrupa, -upat (u fără acc.).

îngrupát, îngrupătór, V. îngrop, îngropător.

îngropat s. n.

îngropat s. n.

îngropat s. n.

îngropa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngrop, 3 îngroapă; conj. prez. 1 sg. să îngrop, 3 să îngroape; imper. 2 sg. afirm. îngroapă

îngropa (a ~) vb., ind. prez. 3 îngroapă

îngropa vb., ind. prez. 1 sg. îngrop, 3 sg. și pl. îngroapă

ÎNGROPAT s. v. înmormântare.

ÎNGROPAT s. îngropare, înhumare, înmormîntare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~ unui decedat.)

Îngropat ≠ dezgropat

ÎNGROPA vb. v. afunda, cufunda, înfunda.

ÎNGROPA vb. 1. v. înmormânta. 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

îngropa vb. v. AFUNDA. CUFUNDA. ÎNFUNDA.

ÎNGROPA vb. 1. a înhuma, a înmormînta, (înv. și reg.) a astruca. (L-au ~ la cimitirul Bellu.) 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

A îngropa ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta

Hier liegt der Hund begraben (germ. „Aici e îngropat cîinele!”) vezi: Hic iacet lepus. FOL.

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.

a-și îngropa obrazul expr. a avea tupeu.