îngălbenit², ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/41 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~iți, ~e / E: îngălbeni] 1 Care a devenit galben. 2 Care s-a veștejit. 3 Care s-a făcut palid. 4 Care s-a trecut.

îngălbenit¹ sn [At: DRĂGHICI, R. 26 / Pl: ~uri / E: îngălbeni] 1 Îngălbenire (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Îngălbenire (4).

ÎNGĂLBENIT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veșted. Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. – Variante: îngălbinit, -ă, gălbenit, -ă (EMINESCU, N. 63) adj.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

îngălbini v vz îngălbeni

îngălbinit, ~ă a vz îngălbenit

GĂLBENI vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBENIT, -Ă adj. v. îngălbenit.

GĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbini (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbeni (RUSSO, O. 51), gălbini (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBINI, vb. IV v. îngălbeni.

A SE ÎNGĂLBENI mă ~esc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

A ÎNGĂLBENI ~esc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.

gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, 3 sg. gălbenește, imperf. 1 gălbeneam; conj. prez. 1 sg. să gălbenesc, 3 să gălbenească

îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, 3 sg. îngălbenește, imperf. 1 îngălbeneam; conj. prez. 1 sg. să îngălbenesc, 3 să îngălbenească

îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 să îngălbenească

îngălbeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbenească

îngălbenesc, -neam 1 imp.

ÎNGĂLBENIT adj. 1. v. palid. 2. v. ofilit.

ÎNGĂLBENIT adj. 1. galben, palid, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. galben, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o frunză ~.)

ÎNGĂLBENI vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.