3 intrări
24 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNJUGAT2, -Ă, înjugați, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ♦ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse în jug. – V. înjuga.
ÎNJUGAT2, -Ă, înjugați, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ♦ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse în jug. – V. înjuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNJUGAT1 s. n. Înjugare. – V. înjuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNJUGAT1 s. n. Înjugare. – V. înjuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înjugat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 27/29 / Pl: ~ați, ~e / E: înjuga] 1 (D. animale) Pus la jug. 2 (D. car, plug) La care vitele au fost puse în jug. 3 (Înv; fig) Supus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înjugat1 sn [At: CREANGĂ, P. 38 / Pl: ~uri / E: înjuga] 1-2 Înjugare (1-2). 3 Aliere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNJUGAT2, -Ă, înjugați, -te, adj. (Despre vite) Pus la jug. Carele cu boii înjugați stăteau gata de plecare, înșirate pe drumul cel mare din mijlocul satului. BUJOR, S. 135. ♦ (Despre car sau plug) Cu boii prinși în jug.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNJUGAT1 s. n. înjugare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNJUGA, înjug, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNJUGA, înjug, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înjuga [At: CORESI, EV. 401/35 / Pzi: înjug / E: în- + jug] 1 vt A pune un bou sau altă vită la jug. 2-3 vtr (Fig; d. oameni) A (se) angaja Ia o acțiune dificilă care cere eforturi stăruitoare. 4 vr (Udp „cu”) A se alia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNJUGA, înjug, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la vite) A pune la jug ca să tragă carul, plugul etc. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! COȘBUC, P. I 96. Să-i înjuge repede și să s-apuce de arat. SBIERA, P. 190. Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate – tot avea și el o păreche de boi... cum sînt mai buni de înjugat la car. CREANGĂ, P. 38. ◊ (Cu inversarea construcției) Un plug mare că prinsei, Și c-un bou îl înjugai. ALECSANDRI, P. P. 169. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se uni; a se articula. Locul unde fundul țestii să înjugă cu șira spinării ne durea. DELAVRANCEA, H. T. 110. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se angaja la o muncă grea; a se înhăma (2). Ai plecat cînd era munca în toi și alții s-au înjugat la ea pe viață și pe moarte. DEMETRIUS, V. 129.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNJUGA înjug tranz. 1) (vite) A pune în jug. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<lat. injuqare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înjugà v. a (se) pune la jug. [Lat. JUGARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înjúg, a -á v. tr. (d. jug saŭ lat. jugare). Pun în jug: a înjuga boiĭ. V. refl. Fig. Mă înham, mă angajez: nu te înjuga la munca asta!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înjugat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înjugat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înjugat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înjuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înjug, 2 sg. înjugi, 3 înjugă; conj. prez. 1 sg. să înjug, 3 să înjuge
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înjuga (a ~) vb., ind. prez. 3 înjugă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înjuga vb., ind. prez. 1 sg. înjug, 3 sg. și pl. înjugă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNJUGAT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNJUGAT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNJUGA vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) *2. v. înhăma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNJUGA vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) 2.* (fig.) a se înhăma. (S-a ~ la o muncă grea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A înjuga ≠ a dejuga
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
înjug-o! expr. (intl.) pleacă!, ia-o din loc!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT13) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înjugat, înjugatăadjectiv
- 1. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. DEX '09 DLRLCdiminutive: înjugățel
- Carele cu boii înjugați stăteau gata de plecare, înșirate pe drumul cel mare din mijlocul satului. BUJOR, S. 135. DLRLC
- 1.1. (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse în jug. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- înjuga DEX '09 DEX '98
înjugatsubstantiv neutru
etimologie:
- înjuga DEX '09 DEX '98
înjuga, înjugverb
- 1. A pune o vită (mai ales boii) la jug. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: dejuga
- Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! COȘBUC, P. I 96. DLRLC
- Să-i înjuge repede și să s-apuce de arat. SBIERA, P. 190. DLRLC
- Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate – tot avea și el o păreche de boi... cum sînt mai buni de înjugat la car. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
- Un plug mare că prinsei, Și c-un bou îl înjugai. ALECSANDRI, P. P. 169. DLRLC
-
- Locul unde fundul țestii să înjugă cu șira spinării ne durea. DELAVRANCEA, H. T. 110. DLRLC
-
-
- 2. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ai plecat cînd era munca în toi și alții s-au înjugat la ea pe viață și pe moarte. DEMETRIUS, V. 129. DLRLC
-
etimologie:
- [a pune] în jug DEX '09 DEX '98