2 intrări

29 de definiții

din care

Explicative DEX

ÎNTRISTARE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – V. întrista.

ÎNTRISTARE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – V. întrista.

întristare sf [At: CANTEMIR, IST. 123 / V: (înv) ~res~ / Pl: ~tări / E: întrista] 1 Tristețe. 2 Doliu.

ÎNTRISTARE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mîhnire, amărăciune. Întristările au distilat în mine veninul trudei. SADOVEANU, A. L. 11. Văd lumea-n întristare, Ca sufletu-mi cernit. ALECSANDRI, P. I 178. O întristare adîncă se vedea pe fața lui. NEGRUZZI, S. I 31.

întristare f. suferință morală cauzată de ceva supărător. [V. trist].

întristáre f. Acțiunea de a saŭ de a te întrista, tristeță: întristarea celuĭ ce șĭ-a perdut copiiĭ. V. jale, măhnire.

ÎNTRISTA, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTA, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

întresta v vz întrista

întrestare sf vz întristare

întrista vtr [At: PSALT. 295/12 / V: (înv) ~res~ / Pzi: ~tez și (rar) întrist / E: în- + trist] 1-2 (A face pe cineva să devină sau) a deveni trist Si: a (se) mâhni, a (se) îndurera.

ÎNTRISTA, întristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.

A SE ÎNTRISTA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

A ÎNTRISTA ~ez tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.

Ortografice DOOM

întristare s. f., g.-d. art. întristării; pl. întristări

întristare s. f., g.-d. art. întristării; pl. întristări

întristare s. f., g.-d. art. întristării; pl. întristări

întrista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întristez, 3 întristea; conj. prez. 1 sg. să întristez, 3 să întristeze

întrista (a ~) vb., ind. prez. 3 întristea

întrista vb., ind. prez. 1 sg. întristez, 3 sg. și pl. întristea

Argou

întristare, întristări s. f. (intl.) 1. notă de plată. 2. întristări.

a băga (pe cineva) la întristare expr. a aresta (pe cineva), a băga (pe cineva) la închisoare.

Sinonime

ÎNTRISTARE s. 1. v. mâhnire. 2. îndurerare, mâhnire, (fig.) rănire. (~ a unei persoane.) 3. durere, mâhnire, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 4. v. posomoreală. 5. v. tristețe.

ÎNTRISTARE s. 1. amărăciune, mîhnire, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. îndurerare, mîhnire, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. durere, mîhnire, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 4. mîhnire, posomoreală, tristețe, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ i se vedea pe obraz.) 5. duioșie, durere, jale, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

ÎNTRISTA vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomorî, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (De ce te-ai ~ ?)

Antonime

Întristare ≠ bucurie, veselie, voioșie

A se întrista ≠ a se bucura, a se înveseli

A (se) întrista ≠ a (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

Intrare: întristare
întristare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întristare
  • ‑ntristare
  • întristarea
  • ‑ntristarea
plural
  • întristări
  • ‑ntristări
  • întristările
  • ‑ntristările
genitiv-dativ singular
  • întristări
  • ‑ntristări
  • întristării
  • ‑ntristării
plural
  • întristări
  • ‑ntristări
  • întristărilor
  • ‑ntristărilor
vocativ singular
plural
întrestare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: întrista
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristare
  • ‑ntristare
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatu‑
  • ‑ntristatu‑
  • întristând
  • ‑ntristând
  • întristându‑
  • ‑ntristându‑
singular plural
  • întristea
  • ‑ntristea
  • întristați
  • ‑ntristați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întristez
  • ‑ntristez
(să)
  • întristez
  • ‑ntristez
  • întristam
  • ‑ntristam
  • întristai
  • ‑ntristai
  • întristasem
  • ‑ntristasem
a II-a (tu)
  • întristezi
  • ‑ntristezi
(să)
  • întristezi
  • ‑ntristezi
  • întristai
  • ‑ntristai
  • întristași
  • ‑ntristași
  • întristaseși
  • ‑ntristaseși
a III-a (el, ea)
  • întristea
  • ‑ntristea
(să)
  • întristeze
  • ‑ntristeze
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristă
  • ‑ntristă
  • întristase
  • ‑ntristase
plural I (noi)
  • întristăm
  • ‑ntristăm
(să)
  • întristăm
  • ‑ntristăm
  • întristam
  • ‑ntristam
  • întristarăm
  • ‑ntristarăm
  • întristaserăm
  • ‑ntristaserăm
  • întristasem
  • ‑ntristasem
a II-a (voi)
  • întristați
  • ‑ntristați
(să)
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristarăți
  • ‑ntristarăți
  • întristaserăți
  • ‑ntristaserăți
  • întristaseți
  • ‑ntristaseți
a III-a (ei, ele)
  • întristea
  • ‑ntristea
(să)
  • întristeze
  • ‑ntristeze
  • întristau
  • ‑ntristau
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristaseră
  • ‑ntristaseră
întresta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întristare, întristărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) întrista. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întristările au distilat în mine veninul trudei. SADOVEANU, A. L. 11. DLRLC
    • format_quote Văd lumea-n întristare, Ca sufletu-mi cernit. ALECSANDRI, P. I 178. DLRLC
    • format_quote O întristare adîncă se vedea pe fața lui. NEGRUZZI, S. I 31. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrista DEX '09 DEX '98

întrista, întristezverb

  • 1. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. DLRLC
    • format_quote Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • format_quote Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. DLRLC
    • format_quote Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. DLRLC
    • format_quote Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. DLRLC
    • format_quote O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
etimologie:
  • În + trist DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.