opțiuni
  • info

10 definiții pentru șiștoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șiștoare1 sf [At: ALR II, 6681/791 / Pl: ? / E: ns cf șiștar2] (Reg) Șiștar2.

ȘIȘTOARE, șiștori, s. f. (Regional) Fiecare dintre fușteii loitrelor de la car; spetează.

șiștoare f. Mold. 1. bandă mărginașă la stofe; 2. mâner la crângul morii: prâsnelul este alcătuit din șapte șiștori. [Origină necunoscută].

șiștoáre și șitoáre f., pl. orĭ (cp. cu vsl. šiti, a coase). Nord. Fîșie, petică cu care se strînge fusta saŭ pantaloniĭ.

ciștoare sf vz șiștoare

șitoáre, V. șiștoare.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIȘTOARE s. v. fuscel, măsea.

șiștoare s. v. FUSCEL. MĂSEA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șiștoare (-ori), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șiștoare, șiștori, s.f. (reg.) 1. tiv mărginaș la o stofă. 2. mâner la crângul unei mori de apă. 3. unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șiștar.

Intrare: șiștoare
șiștoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiștoare
  • șiștoarea
plural
  • șiștori
  • șiștorile
genitiv-dativ singular
  • șiștori
  • șiștorii
plural
  • șiștori
  • șiștorilor
vocativ singular —
plural —
ciștoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șiștoare, șiștorisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.