25 de definiții pentru țeavă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚEAVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĭ.

țea sf [At: DOSOFTEI, V. S. aprilie 92v/20 / V: (îvp) țevie (P: ~vi-e), (reg) țeve, țeive / Pl: țevi, (îrg) țeve, (reg) ~ve / E: vsl *цева cf bg цева] 1 Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, de diverse lungimi, care are numeroase întrebuințări, în special pentru transportul de fluide Si: tub. 2 (Îs) ~ de eșapament Tub prin care gazele de ardere ies din toba de eșapament a unui motor cu ardere internă. 3 (Îs) ~ de extracție Tub de oțel cu diametrul relativ mic, utilizat în sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte prin care fluidul iese la suprafață. 4 (Fam; îe) A-i trage (cuiva) o ~ de bătaie A bate foarte tare pe cineva Si: a trage (cuiva) o mamă de bătaie. 5 Tub din care se confecționează instrumente muzicale de suflat sau părți ale acestora. 6 (Îrg) Burlan prin care iese fumul din sobă. 7 (Reg) Uluc pentru scurgerea apei. 8 Tub de lemn (de soc sau de trestie) pe care se înfășoară, de obicei cu ajutorul sucalei, firele de bătătură și care se introduce în suveică. 9 Tub cilindric sau conic, având suprafața netedă sau cu rifluri, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. 10 Parte a unei arme de foc, în fonnă de tub, prin care iese proiectilul aruncat de explozia pulberii. 11 Partea în formă de țeavă (1) a lulelei. 12 (Reg) Țigaret. 13 (Reg) Parte proeminentă (în formă de cioc sau de tub) a unui vas, prin care se bea sau se toarnă conținutul vasului. 14 (Îvr) Prelungire în fonnă de tub a pâlniei. 15 (Reg) Vrană (la moară). 16 (Reg) Partea tubulară a tulpinei unor plante Si: țivloaie (7). 17 (Atm; îrg) Conduct natural care se găsește în diferite țesuturi și organe, prin care circulă aer, hrană etc. Si: tub. 18 (Atm; îrg; îs) Țevia mâncării (sau, reg, ~va gâtului, țevia grumazului, țava mică) Esofag. 19 (Atm; îrg; îs) Țevia lui Eustache Trompa lui Eustache. 20 (Atm; îrg; îs) Țevia udului Uretră. 21 (Atm; îrg; îs) Țevile mitrei Trompele uterine. 22 (Atm; îrg; îs) Țevi semicirculare Canale semicirculare. 23 (Atm; reg; îs) Țevile nasului (sau ale nărilor) Nări. 24 (Atm; reg; îs) Țevile plămânilor Bronhii. 25 (Atm; Ban; șîs ~va piciorului, ~ de picior) Fluierul piciorului.

ȚEAVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase întrebuințări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĩ.

ȚEAVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de os, de ebonită, cauciuc, sticlă, lemn etc. în formă de cilindru gol, cu lungimea mult mai mare decît dimensiunile secțiunii, avînd diferite întrebuințări. V. burlan, canal, conductă, tub, furtun. Gazul metan se transportă cu ajutorul conductelor și țevilor.Omul, vîrît între două rînduri de țevi, începuse să taie ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. Dracii cari vor ținea țeava pipei în gură cînd vor fuma să zică... RETEGANUL, P. II 67. ◊ Țeavă de eșapament v. eșapament. ♦ Cilindru de oțel al unei arme de foc prin care trece proiectilul aruncat de explozia pulberii. Se uită pe țevi dacă sînt unse. DUMITRIU, N. 186. Desprinse cu luare-aminte din cui pușca scurtă cu două țevi. SADOVEANU, B. 102. ♦ Tub de lemn (de soc sau de trestie) pe care se deapănă (de obicei cu ajutorul sucalei) firele și care se introduce în suveică. Mai încet, Hera. Dai peste țeavă... Și tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai încurcat firele. DELAVRANCEA, A. 2. Țevi de făcut la sucală. CREANGĂ, A. 62. – Pl. și: (învechit și regional) țeve (ISPIRESCU, L. 38). – Variantă: țevie (ALECSANDRI, P. A. 144, ȘEZ. IV 122) s. f.

ȚEAVĂ țevi f. 1) Piesă de formă cilindrică goală pe dinăuntru, având diferite întrebuințări (pentru transportul fluidelor, ca element de susținere etc.); tub. ~ metalică. 2) (la armele de foc) Tub de oțel prin care trece proiectilul. Pușcă cu două țevi. 3) Tub mic pe care se deapănă firul și care se pune în suveică. [G.-D. țevii] /<sl. țeva

țeavă f. 1. cilindru găunos de metal, lemn, etc.; 2. țeava unei arme: pușcă cu două țevi; 3. mosorul răsboiului de țesut. [Mold. țevie = slav. ȚĬEVĬ, tub].

țeávă f., pl. țevĭ (vsl. cĭevĭ, țeavă, bg. ceva, pol. cewie). Munt. Tub (de pușcă, de tun, de pompă, de dus apa supt pămînt, de întrebuințat ca mosor la țesut ș. a.). – În Mold. sud țavă, pl. țăvĭ; în nord țévie.

țevie f. Mold. țeavă: o tevie de pușcă AL. [Pol. ȚEWIE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țea s. f., g.-d. art. țevii; pl. țevi

țea s. f., g.-d. art. țevii; pl. țevi

țea s, f., g.-d. art. țevii; pl. țevi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚEA s. 1. (TEHN.) tub. (~ metalică.) 2. (IND.) țeavă de extracție = tubing, coloană de extracție.

ȚEA s. (TEHN.) tub. (~ metalică.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țeavă (-țevi), s. f. – Tijă, tub. – Var. Bucov. țavie. Mr. țae, megl. țavă. Sl. cĕvĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 431; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Iordan, Dift., 79; Conev 61; Ivănescu, BF, VI, 102), cf. bg. cĕva, cr., slov. cĕv, pol. cewie.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țeavă, țevi s. f. 1. (intl.) pistol; armă de foc. 2. (er.) penis.

a avea un glonț pe țeavă expr. (-er.d. bărbați) a fi excitat

a băga pe țeavă expr. 1. (deț.) a denunța pe cineva care a săvârșit o abatere disciplinară. 2. a face recomandări favorabile cuiva în vederea obținerii unei recompense.

a se băga pe țeavă expr. 1. (deț.) a denunța pe cineva care a săvârșit o abatere disciplinară. 2. a face recomandări favorabile cuiva în vederea obținerii unei recompense.

Intrare: țeavă
țeavă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țea
  • țeava
plural
  • țevi
  • țevile
genitiv-dativ singular
  • țevi
  • țevii
plural
  • țevi
  • țevilor
vocativ singular
plural
țeavă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țea
  • țeava
plural
  • țeve
  • țevele
genitiv-dativ singular
  • țeve
  • țevei
plural
  • țeve
  • țevelor
vocativ singular
plural
țeive
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țevie
  • țevia
plural
  • țevii
  • țeviile
genitiv-dativ singular
  • țevii
  • țeviei
plural
  • țevii
  • țeviilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țea, țevisubstantiv feminin

  • 1. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: tub diminutive: țevișoară
    • format_quote Gazul metan se transportă cu ajutorul conductelor și țevilor. DLRLC
    • format_quote Omul, vîrît între două rînduri de țevi, începuse să taie ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. DLRLC
    • format_quote Dracii cari vor ținea țeava pipei în gură cînd vor fuma să zică... RETEGANUL, P. II 67. DLRLC
    • 1.2. Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. DEX '09 DEX '98
      sinonime: tubing
    • 1.3. (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Se uită pe țevi dacă sînt unse. DUMITRIU, N. 186. DLRLC
      • format_quote Desprinse cu luare-aminte din cui pușca scurtă cu două țevi. SADOVEANU, B. 102. DLRLC
    • 1.4. Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Mai încet, Hera. Dai peste țeavă... Și tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai încurcat firele. DELAVRANCEA, A. 2. DLRLC
      • format_quote Țevi de făcut la sucală. CREANGĂ, A. 62. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii