opțiuni
  • info

12 definiții pentru țesător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚESĂTOR, -OARE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.

ȚESĂTOR, -OARE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.

țesător, ~oare [At: ST. LEX. 56r2/1 / V: (îrg) țeset~ / Pl: (1) ~i, ~oare, (4) ~i / E: țese + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care țese (1). 3 smf Muncitor care lucrează la un război de țesut. 4 sf (Rar) Război de țesut.

ȚESĂTOR, -OARE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. ♦ (Adjectival) Care țese mult, bine, cu hărnicie. Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P, 148.

ȚESĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de țesătorie. 2) Persoană care lucrează la un război de țesut. /a țese + suf. ~ător

țesător m. cel ce țese.

țesătór, -oáre s. Acela care țese.

țesetor, ~oare s vz țesător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țesător s. m., pl. țesători

țesător s. m., pl. țesători

țesător s. m., pl. țesători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚESĂTOR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)

ȚESĂTOR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)

Intrare: țesător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țesător
  • țesătorul
  • țesătoru‑
plural
  • țesători
  • țesătorii
genitiv-dativ singular
  • țesător
  • țesătorului
plural
  • țesători
  • țesătorilor
vocativ singular
  • țesătorule
plural
  • țesătorilor
țesetor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țesător, țesătorisubstantiv masculin
țesătoare, țesătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54. DLRLC
    • format_quote Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. DLRLC
    • format_quote figurat Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival Care țese mult, bine, cu hărnicie. DLRLC
      • format_quote Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P, 148. DLRLC
etimologie:
  • Țese + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.