opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȘNITOR, -OARE, țâșnitori, -oare, adj. Care țâșnește. ◊ Fântână țâșnitoare = fântână arteziană, v. artezian. – Țâșni + suf. -tor.

țâșnitor, ~oare [At: COSTINESCU / V: (rar) țiș~ / Pl: ~i, ~oare / E: țâșni + -itor] 1-2 a, av (Care iese) cu presiune. 3 a Care aruncă (un lichid, vapori, praf etc.) cu presiune. 4 a (Îs) Fântână ~ Fântână arteziană. 5 sf (Reg) Pușcă de soc Si: pușcoci. 6 sf (Reg) Instrument asemănător cu o pușcă de soc, cu care se stropesc roiurile de albine.

ȚÂȘNITOR, -OARE, țâșnitori, -oare, adj. Care țâșnește. ◊ Fântână țâșnitoare = fântână arteziană, v. artezian. – Țâșni + suf. -tor.

ȚÎȘNITOR, -OARE, țîșnitori, -oare, adj. (În expr.) Fîntînă țîșnitoare = fîntînă arteziană, v. artezian. Trimitea plan feciorului să-i comande patru capete de leu cu gurile de bronz căscate, spre a împodobi patru fîntîni țișnitoare. C. PETRESCU, R. DR. 95.

ȚÂȘNITOR ~oare (~ori, ~oare) Care țâșnește. ◊ Fântână ~oare fântână arteziană. /a țâșni + suf. ~tor

țîșnitór, -oáre adj. Care țîșnește: fîntînă țîșnitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+țâșnitoare (fam.) s. f., g.-d. art. țâșnitorii; pl. țâșnitori

țâșnitor adj. m., pl. țâșnitori; f. sg. și pl. țâșnitoare

țâșnitor adj. m., pl. țâșnitori; f. sg. și pl. țâșnitoare

țâșnitor adj. m., pl. țâșnitori; f. sg. și pl. țâșnitoare

Intrare: țâșnitoare
țâșnitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâșnitoare
  • țâșnitoarea
plural
  • țâșnitori
  • țâșnitorile
genitiv-dativ singular
  • țâșnitori
  • țâșnitorii
plural
  • țâșnitori
  • țâșnitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țâșnitor
țâșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâșnitor
  • țâșnitorul
  • țâșnitoru‑
  • țâșnitoare
  • țâșnitoarea
plural
  • țâșnitori
  • țâșnitorii
  • țâșnitoare
  • țâșnitoarele
genitiv-dativ singular
  • țâșnitor
  • țâșnitorului
  • țâșnitoare
  • țâșnitoarei
plural
  • țâșnitori
  • țâșnitorilor
  • țâșnitoare
  • țâșnitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâșnitor, țâșnitoareadjectiv

  • 1. Care țâșnește. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Fântână țâșnitoare = fântână arteziană (?). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trimitea plan feciorului să-i comande patru capete de leu cu gurile de bronz căscate, spre a împodobi patru fîntîni țîșnitoare. C. PETRESCU, R. DR. 95. DLRLC
etimologie:
  • Țâșni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.