11 definiții pentru țâșnitură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚÂȘNITURĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni; (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.
țâșnitură sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: țâșni + -itură] 1-8 Țâșnire (1-8). 9 (Ccr) Ceea ce a țâșnit de undeva. 10 (Reg) Locul unde iese la suprafața pământului un izvor Si: obârșie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂȘNITURĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni: (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚÂȘNITURĂ ~i f. 1) v. a ȚÂȘNI. 2) Cantitate de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune dintr-un orificiu; jet. /a țâșni + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎȘNITURĂ, țîșnituri, s. f. Faptul de a țîșni; ceea ce a țîșnit de undeva. Am zărit două țîșnituri de fum una după alta... Pe loc a tăcut mitraliera. MIRONESCU, S. A. 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîșnitúră f., pl. ĭ. Felu de a țîșni: țîșnitura uneĭ sonde petrolifere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țâșnitură s. f., g.-d. art. țâșniturii; pl. țâșnituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țâșnitură s. f., g.-d. art. țâșniturii; pl. țâșnituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâșnitură s. f., g.-d. art. țâșniturii; pl. țâșnituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂȘNITURĂ s. jet. (O ~ de apă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎȘNITURĂ s. jet. (O ~ de apă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țâșnitură, țâșniturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a țâșni. DEX '09 DLRLC
- 1.1. Ceea ce a țâșnit de undeva. DEX '09 DLRLCsinonime: jet
- Am zărit două țîșnituri de fum una după alta... Pe loc a tăcut mitraliera. MIRONESCU, S. A. 121. DLRLC
-
-
etimologie:
- Țâșni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09