dexonline

info

2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

țăpiș, ~ă sn, a vz țipiș

țepiș, ~ă sn, a vz țipiș

țipiș, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 308/32 / V: țăp~, țep~ (S și: cepiș) / Pl: ~i, ~e, ~uri sn / E: țipa² + -iș] 1 sn (Trs; Ban) Pantă abruptă Si: pripor. 2 sn (Reg) Prăpastie. 3 a (Trs; d. forme de relief) În pantă mare Si: abrupt (1), prăpăstios. 4 a (Pex; d. scări) Abrupt (1). 5 av În pantă Si: înclinat.

ȚIPIȘ, țipișuri, s. n. (Regional) Pantă abruptă; povîrniș, pripor. Încoace-încolea fugea, să învîrtea, Pin’ la un țipiș, unde lăturiș, Sărind pe furiș, să băgă în desiș. BUDAI-DELEANU, Ț. 306.

ȚIPIȘ, țipișuri, s. n. (Reg.) Pantă abruptă, povîrniș, pripor.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

țipiș adj. m., pl. țipiși; f. sg. țipișă, pl. țipișe

Intrare: țipiș (adj.)

țipiș² (adj.) adjectiv

adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țipiș	țipișul țipișu‑	țipișă	țipișa
nominativ-acuzativ	plural	țipiși	țipișii	țipișe	țipișele
genitiv-dativ	singular	țipiș	țipișului	țipișe	țipișei
genitiv-dativ	plural	țipiși	țipișilor	țipișe	țipișelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

țăpiș² (adj.) adjectiv

adjectiv (A1)		masculin		feminin
adjectiv (A1)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țăpiș	țăpișul	țăpișă	țăpișa
nominativ-acuzativ	plural	țăpiși	țăpișii	țăpișe	țăpișele
genitiv-dativ	singular	țăpiș	țăpișului	țăpișe	țăpișei
genitiv-dativ	plural	țăpiși	țăpișilor	țăpișe	țăpișelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

țepiș² (adj.) adjectiv

adjectiv (A1)		masculin		feminin
adjectiv (A1)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țepiș	țepișul	țepișă	țepișa
nominativ-acuzativ	plural	țepiși	țepișii	țepișe	țepișele
genitiv-dativ	singular	țepiș	țepișului	țepișe	țepișei
genitiv-dativ	plural	țepiși	țepișilor	țepișe	țepișelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: țipiș (pantă)

țipiș¹ (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țipiș	țipișul țipișu‑
nominativ-acuzativ	plural	țipișuri	țipișurile
genitiv-dativ	singular	țipiș	țipișului
genitiv-dativ	plural	țipișuri	țipișurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

țăpiș¹ (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țăpiș	țăpișul
nominativ-acuzativ	plural	țăpișuri	țăpișurile
genitiv-dativ	singular	țăpiș	țăpișului
genitiv-dativ	plural	țăpișuri	țăpișurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

țepiș¹ (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țepiș	țepișul
nominativ-acuzativ	plural	țepișuri	țepișurile
genitiv-dativ	singular	țepiș	țepișului
genitiv-dativ	plural	țepișuri	țepișurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țipiș, țipișăadjectiv

1. regional (Despre forme de relief) În pantă mare. MDA2

sinonime: abrupt prăpăstios
- 1.1. prin extensiune (Despre scări) Abrupt. MDA2
  
  sinonime: abrupt
2. (și) adverbial În pantă. MDA2

sinonime: înclinat

etimologie:

țipa + -iș MDA2

țipiș, țipișurisubstantiv neutru

regional

1. Pantă abruptă. MDA2 DLRLC DLRM

sinonime: pantă povârniș pripor
- format_quote Încoace-încolea fugea, să învîrtea, Pin’ la un țipiș, unde lăturiș, Sărind pe furiș, să băgă în desiș. BUDAI-DELEANU, Ț. 306. DLRLC
2. Prăpastie. MDA2

sinonime: prăpastie

etimologie:

țipa + -iș MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.